inapoi
Cântarea cântărilor 1:1 Cântarea cântărilor, făcută de Solomon.
Cântarea cântărilor 1:2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,
Cântarea cântărilor 1:3 mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!
Cântarea cântărilor 1:4 Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom înveseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept eşti iubit.
Cântarea cântărilor 1:5 Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, şi cum sunt covoarele lui Solomon.
Cântarea cântărilor 1:6 Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine, şi m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.
Cântarea cântărilor 1:7 Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? -
Cântarea cântărilor 1:8 Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor, şi paşte-ţi iezii lângă colibele păstorilor.
Cântarea cântărilor 1:9 Cu iapa înhămată la carele lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea.
Cântarea cântărilor 1:10 Ce frumoşi îţi sunt obrajii în mijlocul lănţişoarelor de la gât, şi ce frumos îţi este gâtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!
Cântarea cântărilor 1:11 Îţi vom face deci lănţişoare de aur, cu stropituri de argint. -
Cântarea cântărilor 1:12 Cât stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspândeşte mirosul.
Cântarea cântărilor 1:13 Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihneşte între ţâţele mele.
Cântarea cântărilor 1:14 Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă, din viile din En-Ghedi. -
Cântarea cântărilor 1:15 Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă! -
Cântarea cântărilor 1:16 Ce frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! -
Cântarea cântărilor 1:17 Cedrii sunt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii sunt pardoselele noastre. -
Cântarea cântărilor 2:1 Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. -
Cântarea cântărilor 2:2 Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. -
Cântarea cântărilor 2:3 Ca un măr între copacii pădurii, aşa este preaiubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
Cântarea cântărilor 2:4 El m-a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.
Cântarea cântărilor 2:5 Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui.
Cântarea cântărilor 2:6 Să-şi pună mâna stângă sub capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! -
Cântarea cântărilor 2:7 Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea! -
Cântarea cântărilor 2:8 Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munţi, săltând pe dealuri.
Cântarea cântărilor 2:9 Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.
Cântarea cântărilor 2:10 Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
Cântarea cântărilor 2:11 Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s-a dus.
Cântarea cântărilor 2:12 Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării, şi se aude glasul turturicii în câmpiile noastre.
Cântarea cântărilor 2:13 Se pârguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.
Cântarea cântărilor 2:14 Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.
Cântarea cântărilor 2:15 Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile; căci viile noastre sunt în floare.
Cântarea cântărilor 2:16 Preaiubitul meu este al meu, şi eu sunt a lui; el îşi paşte turma între crini.
Cântarea cântărilor 2:17 Până la răcoarea zilei, şi până la lungirea umbrelor, întoarce-te!... Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart.
Cântarea cântărilor 3:1 Am căutat noaptea, în aşternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele; l-am căutat, dar nu l-am găsit...
Cântarea cântărilor 3:2 M-am sculat, atunci, şi am cutreierat cetatea, uliţele şi pieţele; şi am căutat pe iubitul inimii mele... L-am căutat, dar nu l-am găsit!
Cântarea cântărilor 3:3 M-au întâlnit păzitorii care dau ocol cetăţii; şi i-am întrebat: "N-aţi văzut pe iubitul inimii mele?"
Cântarea cântărilor 3:4 Abia trecusem de ei, şi am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat, şi nu l-am mai lăsat până nu l-am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m-a zămislit. -
Cântarea cântărilor 3:5 Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp, nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea. -
Cântarea cântărilor 3:6 Ce se vede suindu-se din pustie, ca nişte stâlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir şi de tămâie, înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir? -
Cântarea cântărilor 3:7 Iată, este pataşca lui Solomon, cu şaizeci de viteji, de jur împrejur, cei mai viteji din Israel.
Cântarea cântărilor 3:8 Toţi sunt înarmaţi cu săbii, şi toţi sunt deprinşi la luptă, fiecare cu sabia la coapsă, ca să n-aibă nimic de temut în timpul nopţii.
Cântarea cântărilor 3:9 Împăratul Solomon şi-a făcut această pataşcă din lemn din Liban.
Cântarea cântărilor 3:10 Stâlpii i-a făcut din argint, rezemătoarea de aur, scaunul de purpură; iar mijlocul împodobit cu o ţesătură aleasă, lucrată de dragostea fiicelor Ierusalimului.
Cântarea cântărilor 3:11 Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mama sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui. -
Cântarea cântărilor 4:1 Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.
Cântarea cântărilor 4:2 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.
Cântarea cântărilor 4:3 Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta.
Cântarea cântărilor 4:4 Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.
Cântarea cântărilor 4:5 Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, care pasc între crini.
Cântarea cântărilor 4:6 Până se răcoreşte ziua, şi până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie.
Cântarea cântărilor 4:7 Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai nici un cusur.
Cântarea cântărilor 4:8 Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveşte din vârful muntelui Amana, din vârful muntelui Senir şi Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor!
Cântarea cântărilor 4:9 Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău!
Cântarea cântărilor 4:10 Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale preţuiesc mai mult decât vinul, şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!
Cântarea cântărilor 4:11 Miere picură din buzele tale, mireaso, miere şi lapte se află sub limba ta, şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
Cântarea cântărilor 4:12 Eşti o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită.
Cântarea cântărilor 4:13 Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard;
Cântarea cântărilor 4:14 nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.
Cântarea cântărilor 4:15 O fântână din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban.
Cântarea cântărilor 4:16 Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! - Să intre iubitul meu în grădina lui, şi să mănânce din roadele ei alese! -
Cântarea cântărilor 5:1 Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu... - Mâncaţi, prieteni, beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste! -
Cântarea cântărilor 5:2 Adormisem, dar inima îmi veghea... Este glasul preaiubitului meu, care bate: "Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionţii îmi sunt plini de picurii nopţii." -
Cântarea cântărilor 5:3 "Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăşi? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăşi?
Cântarea cântărilor 5:4 Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului, şi mi-a fost milă de el atunci.
Cântarea cântărilor 5:5 M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă, şi de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mânerul zăvorului.
Cântarea cântărilor 5:6 Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înnebuneam, când îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
Cântarea cântărilor 5:7 Păzitorii care dau ocol cetăţii m-au întâlnit; m-au bătut, m-au rănit; mi-au luat marama străjerii de pe ziduri.
Cântarea cântărilor 5:8 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu, ce-i veţi spune?... Că sunt bolnavă de dragoste! -
Cântarea cântărilor 5:9 Ce are iubitul tău mai mult decât altul, o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult decât altul, de ne rogi aşa de fierbinte? -
Cântarea cântărilor 5:10 Iubitul meu este alb şi rumen, deosebindu-se din zece mii.
Cântarea cântărilor 5:11 Capul lui este o cunună de aur curat, pletele lui ca nişte valuri, sunt negre cum e corbul.
Cântarea cântărilor 5:12 Ochii lui sunt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor, scăldaţi în lapte, şi odihnindu-se în faţa lui plină.
Cântarea cântărilor 5:13 Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt nişte crini, din care curge cea mai aleasă smirnă.
Cântarea cântărilor 5:14 Mâinile lui sunt nişte inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit; trupul lui este un chip de fildeş lustruit, acoperit cu pietre de safir;
Cântarea cântărilor 5:15 picioarele lui sunt nişte stâlpi de marmură albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat. Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii.
Cântarea cântărilor 5:16 Cerul gurii lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa lui este plină de farmec. Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! -
Cântarea cântărilor 6:1 Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să-l căutăm şi noi împreună cu tine? -
Cântarea cântărilor 6:2 Iubitul meu s-a pogorât la grădina lui, la stratul de miresme, ca să-şi pască turma în grădini, şi să culeagă crini.
Cântarea cântărilor 6:3 Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini. -
Cântarea cântărilor 6:4 Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor.
Cântarea cântărilor 6:5 Întoarce-ţi ochii de la mine, căci mă tulbură. Perii tăi sunt ca o turmă de capre, care poposesc pe coama Galaadului.
Cântarea cântărilor 6:6 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.
Cântarea cântărilor 6:7 Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta...
Cântarea cântărilor 6:8 Am şaizeci de împărătese, optzeci de ţiitoare, şi fete fără număr,
Cântarea cântărilor 6:9 dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mama sa, cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd, şi o numesc fericită; împărătesele şi ţiitoarele de asemenea o laudă. -
Cântarea cântărilor 6:10 "Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor?" -
Cântarea cântărilor 6:11 M-am pogorât în grădina cu nuci, să văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit via, şi dacă au înflorit rodiile.
Cântarea cântărilor 6:12 Dar fără să bag de seamă, dorinţa mea m-a dus la carele poporului unui om ales. -
Cântarea cântărilor 6:13 Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. - Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la nişte fete ce joacă în cor?
Cântarea cântărilor 7:1 Ce frumoase îţi sunt picioarele în încălţămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca nişte lănţişoare de pus la gât, lucrate de mâinile unui meşter iscusit.
Cântarea cântărilor 7:2 Pântecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipseşte vinul mirositor; trupul tău este un snop de grâu, încins cu crini.
Cântarea cântărilor 7:3 Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare.
Cântarea cântărilor 7:4 Gâtul tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care priveşte spre Damasc.
Cântarea cântărilor 7:5 Capul tău este cum e Carmelul, şi părul capului tău este ca purpura împărătească: până şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!...
Cântarea cântărilor 7:6 Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor!
Cântarea cântărilor 7:7 Statura ta este ca finicul, şi ţâţele tale ca nişte struguri.
Cântarea cântărilor 7:8 Îmi zic: "Mă voi sui în finic, şi-i voi apuca crăcile!" Atunci ţâţele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor.
Cântarea cântărilor 7:9 Şi gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la dezmierdările mele, şi alunecă pe buzele noastre când adormim!
Cântarea cântărilor 7:10 Eu sunt a iubitului meu, şi el doreşte de mine.
Cântarea cântărilor 7:11 Vino, iubitule, haidem să ieşim pe câmp, să rămânem noaptea în sate!
Cântarea cântărilor 7:12 Dis-de-dimineaţă ne vom duce la vii, să vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea, şi dacă au înflorit rodiile. Acolo îţi voi da dragostea mea.
Cântarea cântărilor 7:13 Mandragorele îşi răspândesc mirosul, şi deasupra uşii avem tot felul de roade bune, noi şi vechi, pe care, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.
Cântarea cântărilor 8:1 O! de ai fi fratele meu, care a sub la ţâţele mamei mele! Când te-aş întâlni în uliţă, te-aş săruta, şi nimeni nu m-ar ţine de rău.
Cântarea cântărilor 8:2 Te-aş lua şi te-aş aduce la casa mamei mele; ea m-ar învăţa să-ţi dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele.
Cântarea cântărilor 8:3 Mâna lui cea stângă să fie sub capul meu, şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! -
Cântarea cântărilor 8:4 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea. -
Cântarea cântărilor 8:5 Cine este aceea, care se suie din pustie, rezemată de iubitul ei şi zicând: "Te-am trezit sub măr; acolo te-a născut mama ta, acolo te-a născut şi te-a făcut ea." -
Cântarea cântărilor 8:6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.
Cântarea cântărilor 8:7 Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ.
Cântarea cântărilor 8:8 Avem o soră micuţă, care n-are încă ţâţe. Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni peţitorii?
Cântarea cântărilor 8:9 Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar dacă este uşă, o vom închide cu o scândură de cedru. -
Cântarea cântărilor 8:10 Eu sunt un zid, şi ţâţele mele sunt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
Cântarea cântărilor 8:11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat-o unor păzitori; şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
Cântarea cântărilor 8:12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli, şi două sute fie celor ce păzesc rodul! -
Cântarea cântărilor 8:13 Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte şi fă-mă să-l aud! -
Cântarea cântărilor 8:14 Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munţii plini de mirozne!