inapoi

Iov 1:1	Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.
Iov 1:2	I s-au născut şapte fii şi trei fete.
Iov 1:3	Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe, şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului.
Iov 1:4	Fiii săi se duceau unii la alţii, şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei.
Iov 1:5	Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: "Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor." Aşa avea Iov obicei să facă.
Iov 1:6	Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.
Iov 1:7	Domnul a zis Satanei: "De unde vii?" Şi Satana a răspuns Domnului: "De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el."
Iov 1:8	Domnul a zis Satanei: "Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău."
Iov 1:9	Şi Satana a răspuns Domnului: "Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
Iov 1:10	Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara.
Iov 1:11	Dar ia întinde-Ţi mâna, şi atinge-te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă."
Iov 1:12	Domnul a zis Satanei: "Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna." Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.
Iov 1:13	Într-o zi, pe când fiii şi fiicele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întâi-născut,
Iov 1:14	a venit la Iov un sol, care a zis: "Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei.
Iov 1:15	Şi s-au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat, şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire."
Iov 1:16	Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: "Focul lui Dumnezeu a căzut din cer, şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi, şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire."
Iov 1:17	Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: "Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire."
Iov 1:18	Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: "Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi-născut.
Iov 1:19	Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie, şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire."
Iov 1:20	Atunci Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua, şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat,
Iov 1:21	şi a zis: "Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, - binecuvântat fie Numele Domnului!"
Iov 1:22	În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc, şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.
Iov 2:1	Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnului.
Iov 2:2	Domnul a zis Satanei: "De unde vii?" Şi Satana a răspuns Domnului: "De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el."
Iov 2:3	Domnul a zis Satanei: "Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină."
Iov 2:4	Şi Satana a răspuns Domnului: "Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.
Iov 2:5	Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă."
Iov 2:6	Domnul a zis Satanei: "Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa."
Iov 2:7	Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului.
Iov 2:8	Şi Iov a luat un ciob să se scarpine, şi a şezut pe cenuşă.
Iov 2:9	Nevasta sa i-a zis: "Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!"
Iov 2:10	Dar Iov i-a răspuns: "Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?" În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui.
Iov 2:11	Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă şi să-l mângâie.
Iov 2:12	Ridicându-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plâns. Şi-au sfâşiat mantalele, şi au aruncat cu ţărână în văzduh deasupra capetelor lor.
Iov 2:13	Şi au şezut pe pământ lângă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.
Iov 3:1	După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.
Iov 3:2	A luat cuvântul şi a zis:
Iov 3:3	"Blestemată să fie ziua în care m-am născut, şi noaptea care a zis: "S-a zămislit un copil de parte bărbătească!"
Iov 3:4	Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
Iov 3:5	S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!
Iov 3:6	Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!
Iov 3:7	Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
Iov 3:8	Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte Leviatanul;
Iov 3:9	să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
Iov 3:10	Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
Iov 3:11	De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
Iov 3:12	De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte?
Iov 3:13	Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni
Iov 3:14	cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte,
Iov 3:15	cu domnitorii care aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.
Iov 3:16	Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!
Iov 3:17	Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
Iov 3:18	Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;
Iov 3:19	cel mai mic şi cel mare sunt tot una acolo, şi robul scapă de stăpânul său.
Iov 3:20	Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă, şi viaţă celor amărâţi la suflet,
Iov 3:21	care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară,
Iov 3:22	care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul? -
Iov 3:23	Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile?
Iov 3:24	Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.
Iov 3:25	De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
Iov 3:26	N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine."
Iov 4:1	Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
Iov 4:2	"Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?
Iov 4:3	De multe ori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mâinile slăbite.
Iov 4:4	Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii care se îndoiau.
Iov 4:5	Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab! Acum, când eşti atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
Iov 4:6	Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta?
Iov 4:7	Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
Iov 4:8	După câte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!
Iov 4:9	Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vântul mâniei Lui.
Iov 4:10	Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sunt zdrobiţi!
Iov 4:11	Leul bătrân piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.
Iov 4:12	Un cuvânt s-a furişat până la mine, şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.
Iov 4:13	În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc,
Iov 4:14	m-a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremurat.
Iov 4:15	Un duh a trecut pe lângă mine... Tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul...
Iov 4:16	Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
Iov 4:17	"Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?
Iov 4:18	Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
Iov 4:19	cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
Iov 4:20	De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.
Iov 4:21	Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n-au căpătat înţelepciunea!
Iov 5:1	Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?
Iov 5:2	Nebunul piere ucis de mânia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.
Iov 5:3	Am văzut pe un nebun prinzând rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa.
Iov 5:4	Fiii lui n-au noroc, sunt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu i scapă!
Iov 5:5	Secerişul lui este mâncat de cei flămânzi, care vin să-l ia chiar şi din spini, şi averile lui sunt înghiţite de oameni însetaţi.
Iov 5:6	Nenorocirea nu răsare din ţărână, şi suferinţa nu încolţeşte din pământ.
Iov 5:7	Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare.
Iov 5:8	Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.
Iov 5:9	El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
Iov 5:10	El varsă ploaia pe pământ, şi trimite apă pe câmpii.
Iov 5:11	El înalţă pe cei smeriţi, şi izbăveşte pe cei necăjiţi.
Iov 5:12	El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mâinile lor nu pot să le împlinească.
Iov 5:13	El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sunt răsturnate:
Iov 5:14	dau peste întuneric în mijlocul zilei, bâjbâie ziua în amiaza mare ca noaptea.
Iov 5:15	Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi-l scapă din mâna celor puternici.
Iov 5:16	Aşa încât nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura.
Iov 5:17	Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.
Iov 5:18	El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mâna Lui tămăduieşte.
Iov 5:19	De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul.
Iov 5:20	El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile sabiei în vreme de război.
Iov 5:21	Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă când va veni pustiirea.
Iov 5:22	Vei râde de pustiire ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele pământului.
Iov 5:23	Căci vei face legământ până şi cu pietrele câmpului, şi fiarele pământului vor fi în pace cu tine.
Iov 5:24	Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi,
Iov 5:25	îţi vei vedea sămânţa crescându-ţi, şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe câmp.
Iov 5:26	Vei intra în mormânt la bătrâneţe, ca snopul strâns la vremea lui.
Iov 5:27	Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sunt spre folosul tău!"
Iov 6:1	Iov a luat cuvântul şi a zis:
Iov 6:2	"Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
Iov 6:3	ar fi mai grele decât nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
Iov 6:4	Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!
Iov 6:5	Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă? Mugeşte boul când are de mâncare?
Iov 6:6	Poţi mânca ce-i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
Iov 6:7	Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă ea!
Iov 6:8	O, de mi s-ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
Iov 6:9	De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mâna şi să mă prăpădească!
Iov 6:10	Îmi va rămâne măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu care mă copleşeşte: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfânt.
Iov 6:11	La ce să mai nădăjduiesc când nu mai pot? La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie?
Iov 6:12	Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
Iov 6:13	Nu sunt eu lipsit de ajutor, şi n-a fugit mântuirea de mine?
Iov 6:14	Cel ce suferă are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.
Iov 6:15	Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care trec.
Iov 6:16	Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;
Iov 6:17	vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.
Iov 6:18	Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.
Iov 6:19	Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sunt plini de nădejde când le văd.
Iov 6:20	Dar rămân înşelaţi în nădejdea lor, rămân uimiţi când ajung la ele.
Iov 6:21	Aşa sunteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!
Iov 6:22	V-am zis eu oare: "Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
Iov 6:23	scăpaţi-mă din mâna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mâna celor răi?"
Iov 6:24	Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
Iov 6:25	O cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
Iov 6:26	Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
Iov 6:27	Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.
Iov 6:28	Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
Iov 6:29	Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sunt nevinovat!
Iov 6:30	Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
Iov 7:1	Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş, şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
Iov 7:2	Cum suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,
Iov 7:3	aşa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.
Iov 7:4	Mă culc, şi zic: "Când mă voi scula? Când se va sfârşi noaptea?" Şi mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.
Iov 7:5	Trupul mi se acoperă cu viermi şi cu o coajă pământoasă, pielea-mi crapă şi se desface.
Iov 7:6	Zilele mele zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nici o nădejde!
Iov 7:7	Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
Iov 7:8	Ochiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.
Iov 7:9	Cum se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se pogoară în Locuinţa morţilor!
Iov 7:10	Nu se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.
Iov 7:11	De aceea nu-mi voi ţine gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tângui în amărăciunea sufletului meu.
Iov 7:12	Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?
Iov 7:13	Când zic: "Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile",
Iov 7:14	atunci mă înspăimânţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.
Iov 7:15	Ah! aş vrea mai bine gâtuirea, mai bine moartea decât aceste oase!
Iov 7:16	Le dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viaţa!
Iov 7:17	Ce este omul, ca să-Ţi pese atât de mult de el, ca să iei seama la el,
Iov 7:18	să-l cercetezi în toate dimineţile, şi să-l încerci în toate clipele?
Iov 7:19	Când vei înceta odată să mă priveşti? Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
Iov 7:20	Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentru ce m-ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
Iov 7:21	Pentru ce nu-mi ierţi păcatul, şi pentru ce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărână, şi când mă vei căuta, nu voi mai fi!"
Iov 8:1	Bildad către Şuah a luat cuvântul şi a zis:
Iov 8:2	"Până când vrei să vorbeşti astfel, şi până când vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?
Iov 8:3	Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?
Iov 8:4	Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i-a dat pe mâna păcatului.
Iov 8:5	Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atotputernic,
Iov 8:6	dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta, şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.
Iov 8:7	Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu. Învăţăminte din păţania celor dinainte.
Iov 8:8	Întreabă pe cei din neamurile trecute, şi ia aminte la păţania părinţilor lor. -
Iov 8:9	Căci noi suntem de ieri, şi nu ştim nimic, zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră. -
Iov 8:10	Ei te vor învăţa, îţi vor vorbi, şi vor scoate din inima lor aceste cuvinte:
Iov 8:11	"Creşte papura fără baltă? Creşte trestia fără umezeală?
Iov 8:12	Fiind încă verde şi fără să se taie, ea se usucă mai repede decât toate ierburile.
Iov 8:13	Aşa se întâmplă tuturor celor ce uită pe Dumnezeu, şi nădejdea celui nelegiuit va pieri.
Iov 8:14	Încrederea lui este zdrobită, şi sprijinul lui este o pânză de păianjen.
Iov 8:15	Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu ţine.
Iov 8:16	Cum dă soarele, înverzeşte, îşi întinde ramurile peste grădina sa,
Iov 8:17	îşi împleteşte rădăcinile printre pietre, pătrunde până în ziduri.
Iov 8:18	Dar dacă-l smulgi din locul în care stă, locul acesta se leapădă de el şi zice: "Nu ştiu să te fi cunoscut vreodată!"
Iov 8:19	Iată, aşa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieţii lui; apoi din acelaşi pământ răsar alţii după el.
Iov 8:20	Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană, şi nu ocroteşte pe cei răi.
Iov 8:21	Ba încă, El îţi umple gura cu strigăte de bucurie, şi buzele cu cântări de veselie.
Iov 8:22	Vrăjmaşii tăi vor fi acoperiţi de ruşine, iar cortul celor răi va pieri."
Iov 9:1	Iov a luat cuvântul şi a zis:
Iov 9:2	"Ştiu bine că este aşa. Şi cum ar putea omul să-şi scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu?
Iov 9:3	Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.
Iov 9:4	A Lui este înţelepciunea, şi atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?
Iov 9:5	El mută deodată munţii, şi-i răstoarnă în mânia Sa.
Iov 9:6	Zguduie pământul din temelia lui, de i se clatină stâlpii.
Iov 9:7	Porunceşte soarelui, şi soarele nu mai răsare; şi ţine stelele sub pecetea Lui.
Iov 9:8	Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.
Iov 9:9	El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară şi Raliţele, şi stelele din ţinuturile de miazăzi.
Iov 9:10	El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
Iov 9:11	Iată, El trece pe lângă mine, şi nu-L văd, se duce şi nu-L zăresc.
Iov 9:12	Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: "Ce faci?"
Iov 9:13	Dumnezeu nu-Şi întoarce mânia; sub El se pleacă toţi sprijinitorii mândriei.
Iov 9:14	Şi eu, cum să-I răspund? Ce cuvinte să aleg?
Iov 9:15	Chiar dacă aş avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decât să mă rog judecătorului.
Iov 9:16	Şi chiar dacă m-ar asculta, când Îl chem, tot n-aş putea crede că mi-a ascultat glasul;
Iov 9:17	El, care mă izbeşte ca într-o furtună, care îmi înmulţeşte fără pricină rănile,
Iov 9:18	care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune.
Iov 9:19	Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra?
Iov 9:20	Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi; şi oricât de nevinovat aş fi, El mă va arăta ca vinovat.
Iov 9:21	Nevinovat! Sunt; dar nu ţin la viaţă, îmi dispreţuiesc viaţa.
Iov 9:22	Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s-o spun: El nimiceşte pe cel nevinovat ca şi pe cel vinovat.
Iov 9:23	Şi dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El râde de încercările celui nevinovat.
Iov 9:24	Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit; El acoperă ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul?
Iov 9:25	Zilele mele aleargă mai iuţi decât un alergător; fug fără să fi văzut fericirea;
Iov 9:26	trec ca şi corăbiile cele iuţi, ca vulturul care se repede asupra prăzii.
Iov 9:27	Dacă zic: "Vreau să-mi uit suferinţele, să-mi las întristarea, şi să fiu voios",
Iov 9:28	sunt îngrozit de toate durerile mele. Ştiu că nu mă vei scoate nevinovat.
Iov 9:29	Şi dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba?
Iov 9:30	Chiar dacă m-aş spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aş curăţi mâinile cu leşie,
Iov 9:31	Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scârbi până şi hainele de mine!
Iov 9:32	Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde, şi să mergem împreună la judecată.
Iov 9:33	Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-şi pună mâna peste noi amândoi.
Iov 9:34	Să-Şi tragă însă varga deasupra mea, şi să nu mă mai tulbure spaima Lui.
Iov 9:35	Atunci voi vorbi şi nu mă voi teme de El. Altfel, nu sunt stăpân pe mine.
Iov 10:1	M-am dezgustat de viaţă! Voi da drum slobod plângerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
Iov 10:2	Eu zic lui Dumnezeu: "Nu mă osândi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!
Iov 10:3	Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mâinilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?
Iov 10:4	Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?
Iov 10:5	Zilele Tale sunt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,
Iov 10:6	ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,
Iov 10:7	când ştii bine că nu sunt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?
Iov 10:8	Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, ele m-au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!
Iov 10:9	Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână?
Iov 10:10	Nu m-ai muls ca laptele?
Iov 10:11	M-ai îmbrăcat cu piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi vine;
Iov 10:12	mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.
Iov 10:13	Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gând:
Iov 10:14	că, dacă păcătuiesc, să mă pândeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.
Iov 10:15	Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.
Iov 10:16	Şi dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,
Iov 10:17	Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mânia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.
Iov 10:18	Pentru ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!
Iov 10:19	Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt!
Iov 10:20	Nu sunt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece de la mine, şi să răsuflu puţin,
Iov 10:21	înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,
Iov 10:22	în ţara întunericului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adânci, unde domneşte umbra morţii şi neorânduiala, şi unde lumina este ca întunericul!"
Iov 11:1	Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis:
Iov 11:2	"Să rămână această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?
Iov 11:3	Vor face vorbele tale deşarte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?
Iov 11:4	Tu zici: "Felul meu de a vedea este drept, şi sunt curat în ochii Tăi." -
Iov 11:5	A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,
Iov 11:6	şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuşi după fărădelegea ta.
Iov 11:7	Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atotputernic?
Iov 11:8	Cât cerurile-i de înaltă: ce poţi face? Mai adâncă decât Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
Iov 11:9	Întinderea ei este mai lungă decât pământul, şi mai lată decât marea.
Iov 11:10	Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine-L poate opri?
Iov 11:11	Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.
Iov 11:12	Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s-a născut ca mânzul unui măgar sălbatic!
Iov 11:13	Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mâinile spre El.
Iov 11:14	Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.
Iov 11:15	Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;
Iov 11:16	îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs.
Iov 11:17	Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii.
Iov 11:18	Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.
Iov 11:19	Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.
Iov 11:20	Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!"
Iov 12:1	Iov a luat cuvântul şi a zis:
Iov 12:2	"S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteţi voi, şi că o dată cu voi va muri şi înţelepciunea!
Iov 12:3	Am şi eu minte ca voi, nu sunt mai prejos decât voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe care le spuneţi voi?
Iov 12:4	Eu sunt de batjocura prietenilor mei, când cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!
Iov 12:5	Dispreţ în nenorocire! - iată zicerea celor fericiţi: dă brânci cui alunecă cu piciorul!
Iov 12:6	Jefuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mânie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.
Iov 12:7	Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune;
Iov 12:8	vorbeşte pământului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.
Iov 12:9	Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?
Iov 12:10	El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.
Iov 12:11	Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mâncărurile?
Iov 12:12	La bătrâni se găseşte înţelepciunea, şi într-o viaţă lungă e priceperea.
Iov 12:13	La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt.
Iov 12:14	Ce dărâmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine-l închide El, nimeni nu-l va scăpa.
Iov 12:15	El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pământul.
Iov 12:16	El are puterea şi înţelepciunea; El stăpâneşte pe cel ce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.
Iov 12:17	El ia robi pe sfetnici, şi tulbură mintea judecătorilor.
Iov 12:18	El dezleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frânghie în jurul coapselor.
Iov 12:19	El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici.
Iov 12:20	El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrâni.
Iov 12:21	El varsă dispreţul asupra celor mari; El dezleagă brâul celor tari.
Iov 12:22	El descoperă ce este ascuns în întuneric, El aduce la lumină umbra morţii.
Iov 12:23	El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde până departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor.
Iov 12:24	El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,
Iov 12:25	unde bâjbâie prin întuneric, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.
Iov 13:1	Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.
Iov 13:2	Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sunt mai prejos decât voi.
Iov 13:3	Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
Iov 13:4	Căci voi sunteţi nişte făuritori de minciuni, sunteţi cu toţii nişte doctori de nimic.
Iov 13:5	O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!
Iov 13:6	Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea, şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!
Iov 13:7	Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să-L apăraţi?
Iov 13:8	Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?
Iov 13:9	Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?
Iov 13:10	Nu, nu; ci El vă va osândi, dacă în ascuns nu lucraţi decât părtinindu-L pe El.
Iov 13:11	Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?
Iov 13:12	Părerile voastre sunt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sunt întărituri de lut.
Iov 13:13	Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întâmplă-mi-se ce mi s-ar întâmpla.
Iov 13:14	Îmi voi lua carnea în dinţi, şi îmi voi pune viaţa în joc.
Iov 13:15	Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.
Iov 13:16	Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.
Iov 13:17	Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune.
Iov 13:18	Iată-mă sunt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate.
Iov 13:19	Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac, şi vreau să mor.
Iov 13:20	Numai două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:
Iov 13:21	Trage-Ţi mâna de pe mine, şi nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
Iov 13:22	Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!
Iov 13:23	Câte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de lege şi păcatele mele.
Iov 13:24	Pentru ce Îţi ascunzi Faţa, şi mă iei drept vrăjmaş?
Iov 13:25	Vrei să loveşti o frunză suflată de vânt? Vrei să urmăreşti un pai uscat?
Iov 13:26	Pentru ce să mă loveşti cu suferinţe amare, şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţe?
Iov 13:27	Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pândeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei,
Iov 13:28	când trupul meu cade în putrezire ca o haină mâncată de molii?
Iov 14:1	Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
Iov 14:2	Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.
Iov 14:3	Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
Iov 14:4	Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă nici unul.
Iov 14:5	Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
Iov 14:6	întoarce-Ţi măcar privirile de la el, şi dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfârşitul zilei.
Iov 14:7	Un copac, şi tot are nădejde: căci când este tăiat, odrăsleşte din nou, şi iar dă lăstari.
Iov 14:8	Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în ţărână,
Iov 14:9	înverzeşte iarăşi de mirosul apei, şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
Iov 14:10	Dar omul când moare, rămâne întins; omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?
Iov 14:11	Cum pier apele din lacuri, şi cum seacă şi se usucă râurile,
Iov 14:12	aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă, şi nu se mai scoală din somnul lui.
Iov 14:13	Ah! de m-ai ascunde în locuinţa morţilor, de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia, şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!
Iov 14:14	Dacă omul odată mort ar putea să mai învie, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.
Iov 14:15	Atunci m-ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
Iov 14:16	Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;
Iov 14:17	călcările mele de lege sunt pecetluite într-un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.
Iov 14:18	Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stânca din locul ei,
Iov 14:19	cum este mâncată piatra de ape, şi cum este luat pământul de râu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
Iov 14:20	Îl urmăreşti într-una, şi se duce; Îi schimonoseşti faţa, şi apoi îi dai drumul.
Iov 14:21	De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sunt înjosiţi, habar n-are.
Iov 14:22	Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui."
Iov 15:1	Elifaz din Teman a luat cuvântul, şi a zis:
Iov 15:2	"Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vânt de răsărit?
Iov 15:3	Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic, şi prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
Iov 15:4	Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
Iov 15:5	Nelegiuirea ta îţi cârmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
Iov 15:6	Nu eu, ci gura ta te osândeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
Iov 15:7	Tu eşti omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
Iov 15:8	Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
Iov 15:9	Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?
Iov 15:10	Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliţi decât tatăl tău.
Iov 15:11	Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând?...
Iov 15:12	Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
Iov 15:13	Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mânia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?
Iov 15:14	"Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
Iov 15:15	Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
Iov 15:16	cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată - omul, care bea nelegiuirea ca apa!
Iov 15:17	Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,
Iov 15:18	ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind de la părinţii lor,
Iov 15:19	cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre care nici un străin nu venise încă.
Iov 15:20	"Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de care are parte cel nelegiuit.
Iov 15:21	Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
Iov 15:22	El nu trage nădejde să scape de întuneric, vede sabia care-l ameninţă;
Iov 15:23	aleargă încoace şi încolo să caute pâine, ştie că-l aşteaptă ziua întunericului.
Iov 15:24	Necazul şi neliniştea îl înspăimântă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
Iov 15:25	Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu, s-a împotrivit Celui Atotputernic,
Iov 15:26	şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
Iov 15:27	Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osânză,
Iov 15:28	şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărâmate.
Iov 15:29	Nu se va mai îmbogăţi, averea nu-i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pământ.
Iov 15:30	Nu va putea ieşi din întuneric, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
Iov 15:31	Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.
Iov 15:32	Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.
Iov 15:33	Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
Iov 15:34	Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mânca focul.
Iov 15:35	El zămisleşte răul şi naşte răul: în sânul lui coace roade care-l înşeală."
Iov 16:1	Iov a luat cuvântul şi a zis:
Iov 16:2	"Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi.
Iov 16:3	Când se vor sfârşi aceste vorbe în vânt? Şi pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
Iov 16:4	Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
Iov 16:5	v-aş mângâia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
Iov 16:6	Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
Iov 16:7	Dar acum, vai! El m-a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!
Iov 16:8	M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuieşte în faţă.
Iov 16:9	Mă sfâşie şi mă urmăreşte în mânia Lui, scrâşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
Iov 16:10	Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se înverşunează cu toţii după mine.
Iov 16:11	Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mâinile celor răi.
Iov 16:12	Eram liniştit, şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o ţintă.
Iov 16:13	Săgeţile Lui mă înconjură din toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ,
Iov 16:14	mă frânge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
Iov 16:15	Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărână.
Iov 16:16	Plânsul mi-a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
Iov 16:17	Totuşi n-am făcut nici o nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
Iov 16:18	Pământule, nu-mi acoperi sângele, şi vaietele mele să n-aibă margine!
Iov 16:19	Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
Iov 16:20	Prietenii mei râd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi,
Iov 16:21	să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
Iov 16:22	Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.
Iov 17:1	Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormântul.
Iov 17:2	Sunt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
Iov 17:3	Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
Iov 17:4	Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.
Iov 17:5	Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
Iov 17:6	M-a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care-l scuipi în faţă!
Iov 17:7	Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră.
Iov 17:8	Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
Iov 17:9	Cel fără prihană rămâne totuşi tare pe calea lui, cel cu mâinile curate se întăreşte tot mai mult.
Iov 17:10	Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi cu cuvântările voastre, şi vă voi arăta că între voi nici unul nu e înţelept.
Iov 17:11	Ce! mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea...
Iov 17:12	Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, când întunericul a şi venit!
Iov 17:13	Când Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, când în întuneric îmi voi înălţa culcuşul;
Iov 17:14	când strig gropii: "Tu eşti tatăl meu!" Şi viermilor: "Voi sunteţi mama şi sora mea!"
Iov 17:15	Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
Iov 17:16	Ea se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, când vom merge împreună. să ne odihnim în ţărână."
Iov 18:1	Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
Iov 18:2	"Când vei pune capăt acestor cuvântări? Vino-ţi în minte şi apoi vom vorbi.
Iov 18:3	Pentru ce ne socoţi atât de dobitoci? Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite?
Iov 18:4	Oare pentru tine, care te sfâşii în mânia ta, s-ajungă pustiu pământul, şi să se strămute stâncile din locul lor?
Iov 18:5	5. Da, lumina celui rău se va stinge, şi flacăra din focul lui, nu va mai străluci.
Iov 18:6	Se va întuneca lumina în cortul lui, şi se va stinge candela deasupra lui.
Iov 18:7	Paşii lui cei puternici se vor strâmta; şi, cu toate opintirile lui, va cădea.
Iov 18:8	Căci calcă cu picioarele pe laţ, şi umblă prin ochiuri de reţea;
Iov 18:9	este prins în cursă de călcâi, şi laţul pune stăpânire pe el;
Iov 18:10	capcana în care se prinde este ascunsă în pământ, şi prinzătoarea îi stă pe cărare.
Iov 18:11	De jur împrejur îl apucă spaima, şi-l urmăreşte pas cu pas.
Iov 18:12	Foamea îi mănâncă puterile, nenorocirea este alături de el.
Iov 18:13	Mădularele îi sunt mistuite unul după altul, mădularele îi sunt mâncate de întâiul născut al morţii.
Iov 18:14	Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost, şi este târât spre împăratul spaimelor.
Iov 18:15	Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuinţa lui.
Iov 18:16	Jos, i se usucă rădăcinile; sus îi sunt ramurile tăiate.
Iov 18:17	Îi piere pomenirea de pe pământ, numele lui nu mai este pe uliţă.
Iov 18:18	Este împins din lumină în întuneric, şi este izgonit din lume.
Iov 18:19	Nu lasă nici moştenitori, nici sămânţă în poporul său, nici o rămăşiţă vie în locurile în care locuia.
Iov 18:20	Neamurile care vor veni se vor uimi de prăpădirea lui, şi neamul de acum va fi cuprins de groază.
Iov 18:21	Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu cunoaşte pe Dumnezeu."
Iov 19:1	Iov a luat cuvântul şi a zis:
Iov 19:2	"Până când îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvântările voastre?
Iov 19:3	Iată că de zece ori m-aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?
Iov 19:4	Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta.
Iov 19:5	Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sunt vinovat?
Iov 19:6	Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.
Iov 19:7	Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!
Iov 19:8	Mi-a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspândit întuneric pe cărările mele.
Iov 19:9	M-a despuiat de slava mea, mi-a luat cununa de pe cap,
Iov 19:10	m-a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.
Iov 19:11	S-a aprins de mânie împotriva mea, S-a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.
Iov 19:12	Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum până la mine, şi au tăbărât în jurul cortului meu.
Iov 19:13	A depărtat pe fraţii mei de la mine, şi prietenii mei s-au înstrăinat de mine.
Iov 19:14	Rudele mele m-au părăsit, şi cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
Iov 19:15	Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut.
Iov 19:16	Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.
Iov 19:17	Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
Iov 19:18	Până şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
Iov 19:19	Aceia în care mă încredeam mă urăsc, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
Iov 19:20	Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi.
Iov 19:21	Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit.
Iov 19:22	De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?
Iov 19:23	Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte;
Iov 19:24	aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stâncă pe vecie...
Iov 19:25	Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ.
Iov 19:26	Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.
Iov 19:27	Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.
Iov 19:28	Atunci veţi zice: "Pentru ce-l urmăream noi?" Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.
Iov 19:29	Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sunt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată."
Iov 20:1	Ţofar din Naama a luat cuvântul şi a zis:
Iov 20:2	"Gândurile mele mă silesc să răspund, şi frământarea mea nu-mi dă pace.
Iov 20:3	Am auzit mustrări care mă umplu de ruşine, şi din adâncul minţii mele duhul mă face să răspund.
Iov 20:4	Nu ştii tu că, de mult de tot, de când a fost aşezat omul pe pământ,
Iov 20:5	biruinţa celor răi a fost scurtă, şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă?
Iov 20:6	Chiar dacă s-ar înălţa până la ceruri, şi capul i-ar ajunge până la nori,
Iov 20:7	va pieri pentru totdeauna, ca murdăria lui, şi cei ce-l vedeau vor zice: "Unde este?"
Iov 20:8	Va zbura ca un vis, şi nu-l vor mai găsi; va pieri ca o vedenie de noapte.
Iov 20:9	Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări.
Iov 20:10	Peste fiii lui vor năvăli cei săraci, şi mâinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila.
Iov 20:11	Oasele lui, pline de vlaga tinereţii, îşi vor avea culcuşul cu el în ţărână.
Iov 20:12	Dulce era răul în gura lui, îl ascundea sub limbă,
Iov 20:13	îl mesteca într-una şi nu-l lăsa, îl ţinea în cerul gurii:
Iov 20:14	dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.
Iov 20:15	Bogăţiile înghiţite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.
Iov 20:16	Otravă de aspidă a sub, şi de aceea, limba năpârcii îl va ucide.
Iov 20:17	Nu-şi va mai plimba privirile peste pâraiele şi râurile de miere şi de lapte,
Iov 20:18	va da înapoi ce a câştigat, şi nu va mai trage folos din câştig; va da înapoi tot ce a luat, şi nu se va mai bucura de el,
Iov 20:19	căci a asuprit pe săraci, şi i-a lăsat să piară, a dărâmat case şi nu le-a zidit la loc.
Iov 20:20	Lăcomia lui n-a cunoscut margini; dar nu va scăpa ce are mai scump.
Iov 20:21	Nimic nu scapă de lăcomia lui, dar bunăstarea lui nu va ţine.
Iov 20:22	În mijlocul belşugului va fi în nevoie; mâna tuturor ticăloşilor se va ridica asupra lui.
Iov 20:23	Şi iată, ca să-i umple pântecele, Dumnezeu va trimite peste el focul mâniei Lui, şi-l va sătura cu o ploaie de săgeţi.
Iov 20:24	Dacă va scăpa de armele de fier, îl va străpunge arcul de aramă.
Iov 20:25	Îşi smulge din trup săgeata, care scânteie la ieşirea din fierea lui, şi îl apucă spaimele morţii.
Iov 20:26	Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui; va fi mistuit de un foc pe care nu-l va aprinde omul, şi ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc.
Iov 20:27	Cerurile îi vor dezveli fărădelegea, şi pământul se va ridica împotriva lui.
Iov 20:28	Veniturile casei lui se vor pierde, vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu.
Iov 20:29	Aceasta este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, aceasta este moştenirea pe care i-o hotărăşte Dumnezeu."
Iov 21:1	Iov a luat cuvântul şi a zis:
Iov 21:2	"Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mângâiere.
Iov 21:3	Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.
Iov 21:4	Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător?
Iov 21:5	Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mâna la gură.
Iov 21:6	Când mă gândesc, mă înspăimânt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:
Iov 21:7	Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrânind şi sporind în putere?
Iov 21:8	Sămânţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc sub ochii lor.
Iov 21:9	În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.
Iov 21:10	Taurii lor sunt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.
Iov 21:11	Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se zbenguie în jurul lor.
Iov 21:12	Cântă cu sunet de tobă şi de harfă, se desfată cu sunete de caval.
Iov 21:13	Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într-o clipă în locuinţa morţilor.
Iov 21:14	Şi totuşi ziceau lui Dumnezeu: "Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.
Iov 21:15	Ce este Cel Atotputernic, ca să-I slujim? Ce vom câştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni?
Iov 21:16	Ce! nu sunt ei în stăpânirea fericirii? - Departe de mine sfatul celor răi! -
Iov 21:17	dar de multe ori se întâmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,
Iov 21:18	să fie ca paiul luat de vânt, ca pleava luată de vârtej?
Iov 21:19	Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;
Iov 21:20	el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mânia Celui Atotputernic.
Iov 21:21	Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el, când numărul lunilor i s-a împlinit?
Iov 21:22	Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cârmuieşte duhurile cereşti?
Iov 21:23	Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,
Iov 21:24	cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.
Iov 21:25	Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,
Iov 21:26	şi amândoi adorm în ţărână, amândoi sunt mâncaţi de viermi.
Iov 21:27	Ştiu eu bine care sunt gândurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.
Iov 21:28	Voi ziceţi: "Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?"
Iov 21:29	Dar ce! n-aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?
Iov 21:30	Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mâniei, el scapă.
Iov 21:31	Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?
Iov 21:32	Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormânt.
Iov 21:33	Bulgării din vale îi sunt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.
Iov 21:34	Pentru ce dar îmi daţi mângâieri deşarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?"
Iov 22:1	Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
Iov 22:2	"Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte decât lui.
Iov 22:3	Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va câştiga El?
Iov 22:4	Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine?
Iov 22:5	Nu-i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?
Iov 22:6	Luai fără pricină zăloage de la fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.
Iov 22:7	Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pâine omului flămând.
Iov 22:8	Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.
Iov 22:9	Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale, şi braţele orfanilor le frângeai.
Iov 22:10	Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te-a apucat groaza dintr-o dată.
Iov 22:11	Nu vezi dar acest întuneric, aceste ape multe care te năpădesc?
Iov 22:12	Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vârful stelelor, ce înalt este!
Iov 22:13	Şi tu zici: "Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunericul de nori?
Iov 22:14	Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abia dacă o străbate!"
Iov 22:15	Ce! vrei s-apuci pe calea străveche, pe care au urmat-o cei nelegiuiţi,
Iov 22:16	care au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cât ţine un pârâu care se scurge?
Iov 22:17	Ei ziceau lui Dumnezeu: "Pleacă de la noi! Ce ne poate face Cel Atotputernic?"
Iov 22:18	Şi totuşi Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. - Departe de mine sfatul celor răi! -
Iov 22:19	Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va râde de ei
Iov 22:20	şi va zice: "Iată pe potrivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!"
Iov 22:21	Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire.
Iov 22:22	Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.
Iov 22:23	Vei fi aşezat iarăşi la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.
Iov 22:24	Aruncă dar aurul în ţărână, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!
Iov 22:25	Şi atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.
Iov 22:26	Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.
Iov 22:27	Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.
Iov 22:28	Pe ce vei pune mâna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.
Iov 22:29	Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.
Iov 22:30	El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mâinilor tale."
Iov 23:1	Iov a luat cuvântul şi a zis:
Iov 23:2	"Şi acum plângerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăbuşe suspinele.
Iov 23:3	Oh! dacă aş şti unde să-L găsesc, dacă aş putea să ajung până la scaunul Lui de domnie,
Iov 23:4	mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umple gura cu dovezi.
Iov 23:5	Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună.
Iov 23:6	Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m-ar asculta negreşit.
Iov 23:7	Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
Iov 23:8	Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:
Iov 23:9	dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.
Iov 23:10	Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.
Iov 23:11	Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m-am abătut de la ea.
Iov 23:12	N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.
Iov 23:13	Dar hotărârea Lui este luată, cine i se va împotrivi? Ce-I doreşte sufletul, aceea face.
Iov 23:14	El Îşi va împlini dar planurile faţă de mine, şi va mai face şi multe altele.
Iov 23:15	De aceea tremur înaintea Lui, şi când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El.
Iov 23:16	Dumnezeu mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază.
Iov 23:17	Căci nu întunericul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sunt înfăşurat.
Iov 24:1	Pentru ce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
Iov 24:2	Sunt unii care mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;
Iov 24:3	iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;
Iov 24:4	îmbrâncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.
Iov 24:5	Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pâinea pentru copiii lor.
Iov 24:6	Taie nutreţul care a mai rămas pe câmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
Iov 24:7	Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
Iov 24:8	Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavând alt adăpost, se ghemuiesc lângă stânci.
Iov 24:9	Aceia smulg pe orfan de la ţâţă, iau zălog tot ce are săracul.
Iov 24:10	Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strâng snopii şi-s flămânzi;
Iov 24:11	în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;
Iov 24:12	în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
Iov 24:13	Alţii sunt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.
Iov 24:14	Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.
Iov 24:15	Ochiul preacurvarului pândeşte amurgul: "Nimeni nu mă va vedea", zice el, şi îşi pune o maramă pe faţă.
Iov 24:16	Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.
Iov 24:17	Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi când o văd, simt toate spaimele morţii.
Iov 24:18	Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pământ n-are decât o parte blestemată, şi niciodată n-apucă pe drumul celor vii!
Iov 24:19	Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
Iov 24:20	Pântecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,
Iov 24:21	el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...
Iov 24:22	Şi totuşi, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor silnici, şi iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
Iov 24:23	El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.
Iov 24:24	S-au ridicat; şi într-o clipă nu mai sunt, cad, mor ca toţi oamenii, sunt tăiaţi ca spicele coapte.
Iov 24:25	Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?"
Iov 25:1	Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:
Iov 25:2	"Puterea şi groaza sunt ale lui Dumnezeu; El face să împărăţească pacea în ţinuturile Lui înalte.
Iov 25:3	Cine ar putea să-I numere oştile? Şi peste cine nu răsare lumina Lui?
Iov 25:4	Cum ar putea omul să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu? Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat?
Iov 25:5	Iată, în ochii Lui nici luna nu este strălucitoare, şi stelele nu sunt curate înaintea Lui;
Iov 25:6	cu cât mai puţin omul, care nu este decât un vierme, fiul omului, care nu este decât un viermişor!"
Iov 26:1	Iov a luat cuvântul şi a zis:
Iov 26:2	"Cât de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!
Iov 26:3	Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!
Iov 26:4	Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?
Iov 26:5	Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape şi sub locuitorii lor;
Iov 26:6	înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adâncul n-are acoperiş.
Iov 26:7	El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spânzură pământul pe nimic.
Iov 26:8	Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg sub greutatea lor.
Iov 26:9	Acoperă faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.
Iov 26:10	A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întuneric.
Iov 26:11	Stâlpii cerului se clatină, şi se înspăimântă la ameninţarea Lui.
Iov 26:12	Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfărâmă furia.
Iov 26:13	Suflarea Lui înseninează cerul, mâna Lui străpunge şarpele fugar.
Iov 26:14	Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge până la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?"
Iov 27:1	Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde, şi a zis:
Iov 27:2	"Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate! Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăşte viaţa,
Iov 27:3	că atâta vreme cât voi avea suflet, şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
Iov 27:4	buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat.
Iov 27:5	Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia.
Iov 27:6	Ţin să-mi scot dreptatea, şi nu voi slăbi; inima nu mă mustră pentru nici una din zilele mele.
Iov 27:7	Vrăjmaşul meu să fie ca cel rău, şi potrivnicul meu ca cel nelegiuit!
Iov 27:8	Ce nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit; când îi taie Dumnezeu firul vieţii, când îi ia sufletul?
Iov 27:9	Îi ascultă Dumnezeu strigătele, când vine strâmtoarea peste el?
Iov 27:10	Este Cel Atotputernic desfătarea lui? Înalţă el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
Iov 27:11	Vă voi învăţa căile lui Dumnezeu, nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
Iov 27:12	Dar voi le cunoaşteţi, şi sunteţi de acelaşi gând; pentru ce dar vorbiţi aşa de prosteşte?
Iov 27:13	Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău, moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.
Iov 27:14	Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie, şi odraslele lui duc lipsă de pâine.
Iov 27:15	Cei ce scapă din ai lui, sunt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu-i plâng.
Iov 27:16	Dacă strânge argint ca ţărâna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul, -
Iov 27:17	el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele, şi de argintul lui omul fără prihană are parte.
Iov 27:18	Casa lui este ca aceea pe care o zideşte molia, ca o colibă pe care şi-o face un străjer.
Iov 27:19	Se culcă bogat, şi moare despuiat; deschide ochii, şi totul a pierit.
Iov 27:20	Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vârtejul.
Iov 27:21	Vântul de răsărit îl ia, şi se duce; îl smulge cu putere din locuinţa lui.
Iov 27:22	Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi cel rău ar vrea să fugă să scape de ele.
Iov 27:23	Oamenii bat din palme la căderea lui, şi-l fluieră la plecarea din locul lui.
Iov 28:1	Argintul are o mină de unde se scoate, şi aurul are un loc de unde este scos ca să fie curăţit.
Iov 28:2	Fierul se scoate din pământ, şi piatra se topeşte ca să dea arama.
Iov 28:3	Omul pune capăt întunericului, cercetează, până în ţinuturile cele mai adânci, pietrele ascunse în negura şi în umbra morţii.
Iov 28:4	Sapă o fântână departe de locurile locuite; picioarele nu-i mai sunt de ajutor, stă atârnat şi se clatină, departe de locuinţele omeneşti.
Iov 28:5	Pământul, de unde iese pâinea, este răscolit înăuntrul lui ca de foc,
Iov 28:6	pietrele lui cuprind safir, şi în el se găseşte pulbere de aur.
Iov 28:7	Pasărea de pradă nu-i cunoaşte cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o,
Iov 28:8	cele mai trufaşe dobitoace n-au călcat pe ea, şi leul n-a trecut niciodată pe ea.
Iov 28:9	Omul îşi pune mâna pe stânca de cremene, şi răstoarnă munţii din rădăcină.
Iov 28:10	Sapă şanţuri în stânci, şi ochiul lui priveşte tot ce este de preţ în ele.
Iov 28:11	Opreşte curgerea apelor, şi scoate la lumină ce este ascuns.
Iov 28:12	Dar înţelepciunea unde se găseşte? Unde este locuinţa priceperii?
Iov 28:13	Omul nu-i cunoaşte preţul, ea nu se găseşte în pământul celor vii.
Iov 28:14	Adâncul zice: "Nu este în mine", şi marea zice: "Nu este la mine.";
Iov 28:15	Ea nu se dă în schimbul aurului curat, nu se cumpără cântărindu-se cu argint;
Iov 28:16	nu se cântăreşte pe aurul din Ofir, nici pe onixul cel scump, nici pe safir.
Iov 28:17	Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul, nu se poate schimba cu un vas de aur ales.
Iov 28:18	Mărgeanul şi cristalul nu sunt nimic pe lângă ea: înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele.
Iov 28:19	Topazul din Etiopia nu este ca ea, şi aurul curat nu se cumpăneşte cu ea.
Iov 28:20	De unde vine atunci înţelepciunea? Unde este locuinţa priceperii?
Iov 28:21	Este ascunsă de ochii tuturor celor vii, este ascunsă de păsările cerului.
Iov 28:22	Adâncul şi moartea zic: "Noi am auzit vorbindu-se de ea."
Iov 28:23	Dumnezeu îi ştie drumul, El îi cunoaşte locuinţa.
Iov 28:24	Căci El vede până la marginile pământului, zăreşte totul sub ceruri.
Iov 28:25	Când a rânduit greutatea vântului, şi când a hotărât măsura apelor,
Iov 28:26	când a dat legi ploii, şi când a însemnat drumul fulgerului şi tunetului,
Iov 28:27	atunci a văzut înţelepciunea şi a arătat-o, i-a pus temeliile şi a pus-o la încercare.
Iov 28:28	Apoi a zis omului: "Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere."
Iov 29:1	Iov a luat din nou cuvântul în pilde, şi a zis:
Iov 29:2	"Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
Iov 29:3	când candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întuneric!
Iov 29:4	Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
Iov 29:5	când Cel Atotputernic încă era cu mine, şi când copiii mei stăteau în jurul meu;
Iov 29:6	când mi se scăldau paşii în smântână, şi stânca vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
Iov 29:7	Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
Iov 29:8	tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.
Iov 29:9	Mai marii îşi opreau cuvântările, şi îşi puneau mâna la gură.
Iov 29:10	Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.
Iov 29:11	Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
Iov 29:12	Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.
Iov 29:13	Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
Iov 29:14	Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.
Iov 29:15	Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.
Iov 29:16	Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.
Iov 29:17	Rupeam falca celui nedrept, şi-i smulgeam prada din dinţi.
Iov 29:18	Atunci ziceam: "În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
Iov 29:19	Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
Iov 29:20	Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mână."
Iov 29:21	Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
Iov 29:22	După cuvântările mele, nici unul nu răspundea, şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
Iov 29:23	Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.
Iov 29:24	Când li se muia inima, le zâmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
Iov 29:25	Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.
Iov 30:1	Şi acum!... Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
Iov 30:2	Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?
Iov 30:3	Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
Iov 30:4	Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei, şi n-au ca pâine decât rădăcina de bucsau.
Iov 30:5	Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
Iov 30:6	Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pământului şi în stânci.
Iov 30:7	Urlă printre stufişuri, şi se adună sub mărăcini.
Iov 30:8	Fiinţe mârşave şi dispreţuite, - sunt izgoniţi din ţară.
Iov 30:9	Şi acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.
Iov 30:10	Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
Iov 30:11	Nu se mai sfiiesc şi mă înjosesc, nu mai au nici un frâu înaintea mea.
Iov 30:12	Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă.
Iov 30:13	Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
Iov 30:14	Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
Iov 30:15	Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.
Iov 30:16	Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m-au apucat zilele suferinţei.
Iov 30:17	Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
Iov 30:18	De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
Iov 30:19	Dumnezeu m-a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
Iov 30:20	Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.
Iov 30:21	Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
Iov 30:22	Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
Iov 30:23	Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii.
Iov 30:24	Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mâinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
Iov 30:25	Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit?
Iov 30:26	Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.
Iov 30:27	Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.
Iov 30:28	Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.
Iov 30:29	Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
Iov 30:30	Pielea mi se înnegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.
Iov 30:31	Harfa mea s-a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plângătoare.
Iov 31:1	Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.
Iov 31:2	Dar ce soartă mi-a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?
Iov 31:3	Pieirea nu-i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?
Iov 31:4	N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei?
Iov 31:5	Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune:
Iov 31:6	să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!
Iov 31:7	De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele,
Iov 31:8	atunci eu să seamăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie dezrădăcinate!
Iov 31:9	Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la uşa aproapelui meu,
Iov 31:10	atunci nevasta mea să macine pentru altul, şi s-o necinstească alţii!
Iov 31:11	Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,
Iov 31:12	un foc care mistuie până la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.
Iov 31:13	De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, când se certau cu mine,
Iov 31:14	ce aş putea să fac, când se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde când pedepseşte El?
Iov 31:15	Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele, nu l-a făcut şi pe el? Oare nu ne-a întocmit acelaşi Dumnezeu în pântecele mamei?
Iov 31:16	Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei,
Iov 31:17	dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,
Iov 31:18	eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă;
Iov 31:19	dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare,
Iov 31:20	fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei;
Iov 31:21	dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători;
Iov 31:22	atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărâme!
Iov 31:23	Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.
Iov 31:24	Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: "Tu eşti nădejdea mea";
Iov 31:25	dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe care le dobândisem;
Iov 31:26	dacă am privit soarele când strălucea, luna când înainta măreaţă,
Iov 31:27	şi dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducându-mi mâna la gură:
Iov 31:28	şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!
Iov 31:29	Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea,
Iov 31:30	eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem;
Iov 31:31	dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: "Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?"
Iov 31:32	Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;
Iov 31:33	dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sân,
Iov 31:34	pentru că mă temeam de mulţime, pentru că mă temeam de dispreţul familiilor, ţinându-mă deoparte şi necutezând să-mi trec pragul...
Iov 31:35	Oh! de aş găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plângerea iscălită de potrivnicul meu?
Iov 31:36	Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună;
Iov 31:37	să-i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.
Iov 31:38	Dacă pământul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrimi;
Iov 31:39	dacă i-am mâncat roada fără s-o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpâni:
Iov 31:40	atunci să crească spini din el în loc de grâu, şi neghină în loc de orz!" Sfârşitul cuvintelor lui Iov.
Iov 32:1	Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentru că el se socotea fără vină.
Iov 32:2	Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iov, pentru că zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.
Iov 32:3	Şi s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuşi osândeau pe Iov.
Iov 32:4	Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu aşteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.
Iov 32:5	Dar, văzând că nu mai era nici un răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie.
Iov 32:6	Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul, şi a zis: "Eu sunt tânăr, şi voi sunteţi bătrâni: de aceea m-am temut, şi m-am ferit să vă arăt gândul meu.
Iov 32:7	Eu îmi ziceam: "Să vorbească bătrâneţea, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea."
Iov 32:8	Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.
Iov 32:9	Nu vârsta aduce înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci.
Iov 32:10	Iată de ce zic: "Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea.
Iov 32:11	Am aşteptat sfârşitul cuvântărilor voastre, v-am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut-o cuvintelor lui Iov.
Iov 32:12	V-am dat toată luarea aminte; şi iată că, nici unul din voi nu l-a încredinţat, nici unul nu i-a răsturnat cuvintele.
Iov 32:13	Să nu ziceţi însă: "În el noi am găsit înţelepciunea; numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!"
Iov 32:14	Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul: de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decât voi.
Iov 32:15	Ei se tem, nu mai răspund! Li s-a tăiat cuvântul!
Iov 32:16	Am aşteptat până şi-au sfârşit cuvântările, până s-au oprit şi n-au ştiut ce să mai răspundă.
Iov 32:17	Vreau să răspund şi eu la rândul meu, vreau să spun şi eu ce gândesc.
Iov 32:18	Căci sunt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;
Iov 32:19	înăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să pleznească.
Iov 32:20	Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.
Iov 32:21	Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni;
Iov 32:22	căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într-o clipită m-ar lua Ziditorul meu.
Iov 33:1	Acum dar, Iov, ascultă cuvântările mele, ia aminte la toate cuvintele mele!
Iov 33:2	Iată, deschid gura, şi mi se mişcă limba în cerul gurii.
Iov 33:3	Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat:
Iov 33:4	Duhul lui Dumnezeu m-a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.
Iov 33:5	Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina, fii gata!
Iov 33:6	Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tău, şi eu ca şi tine am fost făcut din noroi.
Iov 33:7	Astfel frica de mine nu te va tulbura, şi greutatea mea nu te va copleşi.
Iov 33:8	Dar tu ai spus în auzul meu, şi am auzit sunetul cuvintelor tale:
Iov 33:9	"Sunt curat, sunt fără păcat, sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.
Iov 33:10	Şi Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea, mă socoteşte vrăjmaş al Lui;
Iov 33:11	îmi pune picioarele în butuci, îmi pândeşte toate mişcările."
Iov 33:12	Îţi voi răspunde că aici n-ai dreptate, căci Dumnezeu este mai mare decât omul.
Iov 33:13	Vrei dar să te cerţi cu El, pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?
Iov 33:14	Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul. dar omul nu ia seama.
Iov 33:15	El vorbeşte prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
Iov 33:16	Atunci El le dă înştiinţări, şi le întipăreşte învăţăturile Lui,
Iov 33:17	ca să abată pe om de la rău, şi să-l ferească de mândrie,
Iov 33:18	ca să-i păzească sufletul de groapă şi viaţa de loviturile sabiei.
Iov 33:19	Şi prin durere este mustrat omul în culcuşul lui, când o luptă necurmată îi frământă oasele.
Iov 33:20	Atunci îi este greaţă de pâine, chiar şi de bucatele cele mai alese.
Iov 33:21	Carnea i se prăpădeşte şi piere, oasele care nu i se vedeau rămân goale;
Iov 33:22	sufletul i se apropie de groapă, şi viaţa de vestitorii morţii.
Iov 33:23	Dar dacă se găseşte un înger mijlocitor pentru el, unul din miile acelea, care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,
Iov 33:24	Dumnezeu Se îndură de el şi zice îngerului: "Izbăveşte-l, ca să nu se pogoare în groapă; am găsit un preţ de răscumpărare pentru el!"
Iov 33:25	Şi atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie, se întoarce la zilele tinereţii lui.
Iov 33:26	Se roagă lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi este binevoitor, îl lasă să-I vadă Faţa cu bucurie, şi-i dă înapoi nevinovăţia.
Iov 33:27	Atunci el cântă înaintea oamenilor, şi zice: "Am păcătuit, am călcat dreptatea, şi n-am fost pedepsit după faptele mele;
Iov 33:28	Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, şi viaţa mea vede lumina!"
Iov 33:29	Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului,
Iov 33:30	ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
Iov 33:31	Ia aminte, Iov, şi ascultă-mă! Taci, şi voi vorbi!
Iov 33:32	Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbeşte, căci aş vrea să-ţi dau dreptate.
Iov 33:33	Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă! Taci, şi te voi învăţa înţelepciunea."
Iov 34:1	Elihu a luat din nou cuvântul, şi a zis:
Iov 34:2	"Ascultaţi, înţelepţilor, cuvintele mele! Luaţi aminte la mine, pricepuţilor!
Iov 34:3	Căci urechea deosebeşte cuvintele, cum gustă cerul gurii bucatele."
Iov 34:4	Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun.
Iov 34:5	Iov a zis: "Sunt nevinovat Şi Dumnezeu nu vrea să-mi dea dreptate;
Iov 34:6	am dreptate şi trec drept mincinos; rana mea este jalnică, şi sunt fără păcat."
Iov 34:7	Este vreun om ca Iov, care să bea batjocura ca apa,
Iov 34:8	care să umble în tovărăşia celor ce fac rău, care să meargă mână în mână cu cei nelegiuiţi?
Iov 34:9	Căci el a zis: "Nu-i foloseşte nimic omului să-şi pună plăcerea în Dumnezeu."
Iov 34:10	Ascultaţi-mă dar, oameni pricepuţi! Departe de Dumnezeu nedreptatea, departe de Cel Atotputernic fărădelegea!
Iov 34:11	El dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.
Iov 34:12	Nu, negreşit, Dumnezeu nu săvârşeşte fărădelegea; Cel Atotputernic nu calcă dreptatea.
Iov 34:13	Cine L-a însărcinat să cârmuiască pământul? Cine I-a dat lumea în grija Lui?
Iov 34:14	Dacă nu s-ar gândi decât la El, dacă Şi-ar lua înapoi duhul şi suflarea,
Iov 34:15	tot ce este carne ar pieri deodată, şi omul s-ar întoarce în ţărână.
Iov 34:16	Dacă ai pricepere, ascultă lucrul acesta, ia aminte la glasul cuvintelor mele!
Iov 34:17	Oare ar putea să domnească un vrăjmaş al dreptăţii? Şi vei osândi tu pe Cel drept, pe Cel puternic,
Iov 34:18	care strigă către împăraţi: "Netrebnicilor!" Şi către domnitori: "Nelegiuiţilor!"
Iov 34:19	Care nu caută la faţa celor mari, şi nu face deosebire între bogat şi sărac, pentru că toţi sunt lucrarea mâinilor Lui?
Iov 34:20	Într-o clipă, ei îşi pierd viaţa. La miezul nopţii, un popor se clatină şi piere. Cel puternic piere, fără amestecul mâinii vreunui om.
Iov 34:21	Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia.
Iov 34:22	Nu este nici întuneric, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.
Iov 34:23	Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui.
Iov 34:24	El zdrobeşte pe cei mari fără cercetare, şi pune pe alţii în locul lor.
Iov 34:25	Căci El cunoaşte faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sunt zdrobiţi.
Iov 34:26	Îi loveşte ca pe nişte nelegiuiţi, în faţa tuturor.
Iov 34:27	Abătându-se de la El, şi părăsind toate căile Lui,
Iov 34:28	ei au făcut să se înalţe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit.
Iov 34:29	Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure? Dacă Îşi ascunde El Faţa, cine poate să-L vadă? La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om,
Iov 34:30	pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpânească şi să nu mai fie o cursă pentru popor.
Iov 34:31	Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: "Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui;
Iov 34:32	arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăţi, nu voi mai face?"
Iov 34:33	Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, şi nu eu; Spune dar ce ştii!
Iov 34:34	Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înţeleptul care m-ascultă va gândi ca mine:
Iov 34:35	"Iov vorbeşte fără pricepere, şi cuvântările lui sunt lipsite de judecată.
Iov 34:36	Să fie încercat dar mai departe, fiindcă răspunde ca cei răi!
Iov 34:37	Căci adaugă la greşelile lui păcate noi; bate din palme în mijlocul nostru, îşi înmulţeşte cuvintele împotriva lui Dumnezeu."
Iov 35:1	Elihu a luat din nou cuvântul, şi a zis:
Iov 35:2	"Îţi închipui că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,
Iov 35:3	când zici: "La ce-mi foloseşte, ce câştig am că nu păcătuiesc?"
Iov 35:4	Îţi voi răspunde şi la aceasta, ţie, şi prietenilor tăi totodată.
Iov 35:5	Uită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cât de sus sunt faţă de tine?
Iov 35:6	Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi când păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci Lui?
Iov 35:7	Dacă eşti drept, ce-I dai Lui? Ce primeşte El din mâna ta?
Iov 35:8	Răutatea ta nu poate vătăma decât semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului.
Iov 35:9	Oamenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor, se plâng de silnicia multora;
Iov 35:10	dar nici unul nu zice: "Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cântări de veselie noaptea,
Iov 35:11	care ne învaţă mai mult decât pe dobitoacele pământului, şi ne dă mai multă pricepere decât păsărilor cerului?"
Iov 35:12	Să tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mândriei celor răi.
Iov 35:13	Degeaba strigă, căci Dumnezeu n-ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.
Iov 35:14	Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!
Iov 35:15	Dar, pentru că mânia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.
Iov 35:16	Aşa că Iov îşi deschide gura degeaba, şi spune o mulţime de vorbe fără rost."
Iov 36:1	Elihu a urmat şi a zis:
Iov 36:2	"Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.
Iov 36:3	Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
Iov 36:4	Fii încredinţat, cuvântările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.
Iov 36:5	Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.
Iov 36:6	El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.
Iov 36:7	Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi-i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.
Iov 36:8	Se întâmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?
Iov 36:9	Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mândria lor.
Iov 36:10	Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.
Iov 36:11	Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.
Iov 36:12	Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.
Iov 36:13	Nelegiuiţii se mânie, nu strigă către Dumnezeu când îi înlănţuie;
Iov 36:14	îşi pierd viaţa în tinereţe, mor ca cei desfrânaţi.
Iov 36:15	Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.
Iov 36:16	Şi pe tine te va scoate din strâmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.
Iov 36:17	Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.
Iov 36:18	Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
Iov 36:19	Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura?
Iov 36:20	Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.
Iov 36:21	Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.
Iov 36:22	Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?
Iov 36:23	Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să-I spună: "Faci rău?"
Iov 36:24	Nu uita să lauzi faptele Lui, pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!
Iov 36:25	Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.
Iov 36:26	Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.
Iov 36:27	Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,
Iov 36:28	pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.
Iov 36:29	Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?
Iov 36:30	Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adâncimile mării.
Iov 36:31	Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.
Iov 36:32	Ia fulgerul în mână, şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.
Iov 36:33	Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit, şi până şi turmele Îi simt apropierea.
Iov 37:1	La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.
Iov 37:2	Ascultaţi, ascultaţi trăznetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!
Iov 37:3	Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.
Iov 37:4	Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
Iov 37:5	Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem.
Iov 37:6	El zice zăpezii: "Cazi pe pământ!" Zice acelaşi lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
Iov 37:7	Pecetluieşte mâna tuturor oamenilor, pentru ca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.
Iov 37:8	Fiara sălbatică se trage într-o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.
Iov 37:9	Vijelia vine de la miazăzi, şi frigul, din vânturile de la miazănoapte.
Iov 37:10	Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa, şi micşorează locul apelor mari.
Iov 37:11	Încarcă norii cu aburi, şi-i risipeşte scânteietori;
Iov 37:12	mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pământului locuit.
Iov 37:13	Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pământul, sau ca un semn al dragostei Lui.
Iov 37:14	Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!
Iov 37:15	Ştii cum cârmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
Iov 37:16	Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită?
Iov 37:17	Ştii pentru ce ţi se încălzesc veşmintele, când se odihneşte pământul de vântul de miazăzi?
Iov 37:18	Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?
Iov 37:19	Arată-ne ce trebuie să-I spunem. Căci suntem prea neştiutori ca să-I putem vorbi.
Iov 37:20	Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
Iov 37:21	Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vânt şi-l va curăţi;
Iov 37:22	de la miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
Iov 37:23	Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.
Iov 37:24	De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi."
Iov 38:1	Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:
Iov 38:2	"Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvântări fără pricepere?
Iov 38:3	Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
Iov 38:4	Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
Iov 38:5	Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
Iov 38:6	Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
Iov 38:7	atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
Iov 38:8	Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
Iov 38:9	Când i-am făcut haina din nori, şi scutece din întuneric;
Iov 38:10	când i-am pus hotar, şi când i-am pus zăvoare şi porţi;
Iov 38:11	când am zis: "Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale?"
Iov 38:12	De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor,
Iov 38:13	ca să apuce capetele pământului, şi să scuture pe cei răi de pe el?
Iov 38:14	Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
Iov 38:15	Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
Iov 38:16	Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
Iov 38:17	Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
Iov 38:18	Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
Iov 38:19	Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?
Iov 38:20	Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
Iov 38:21	Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!
Iov 38:22	Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinii,
Iov 38:23	pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?
Iov 38:24	Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?
Iov 38:25	Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
Iov 38:26	pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;
Iov 38:27	pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
Iov 38:28	Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?
Iov 38:29	Din al cui sân iese gheaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,
Iov 38:30	ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adâncului să se întărească?
Iov 38:31	Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei, sau să dezlegi frânghiile Orionului?
Iov 38:32	Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cârmuieşti Ursul mare cu puii lui?
Iov 38:33	Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?
Iov 38:34	Îţi înalţi tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?
Iov 38:35	Poţi tu să arunci fulgerele, ca să plece? Îţi zic ele: "Iată-ne?"
Iov 38:36	Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
Iov 38:37	Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,
Iov 38:38	pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pământ să se lipească împreună?
Iov 38:39	Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,
Iov 38:40	când stau ghemuiţi în vizuina lor, când stau la pândă în culcuşul lor?
Iov 38:41	Cine pregăteşte corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciţi şi flămânzi?
Iov 39:1	Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată?
Iov 39:2	Numeri tu lunile în care sunt însărcinate, şi cunoşti tu vremea când nasc?
Iov 39:3	Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
Iov 39:4	Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
Iov 39:5	Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
Iov 39:6	I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pământul sărac ca locaş.
Iov 39:7	El râde de zarva cetăţilor, şi n-aude strigătele stăpânului, care-l mână.
Iov 39:8	Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
Iov 39:9	Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
Iov 39:10	Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
Iov 39:11	Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu grija lucrărilor tale?
Iov 39:12	Te laşi tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta?
Iov 39:13	Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
Iov 39:14	Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.
Iov 39:15	Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
Iov 39:16	Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!
Iov 39:17	Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, şi nu i-a făcut parte de pricepere.
Iov 39:18	Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui.
Iov 39:19	Tu dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?
Iov 39:20	Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza.
Iov 39:21	Scurmă pământul, şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
Iov 39:22	îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
Iov 39:23	Zângăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
Iov 39:24	fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa.
Iov 39:25	La sunetul trâmbiţei parcă zice: "Înainte!" De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
Iov 39:26	Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
Iov 39:27	Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
Iov 39:28	El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor.
Iov 39:29	De acolo descoperă el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
Iov 39:30	Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.
Iov 40:1	Domnul, a vorbit lui Iov, şi a zis:
Iov 40:2	"Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?"
Iov 40:3	Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
Iov 40:4	"Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură.
Iov 40:5	Am vorbit odată, şi nu voi mai răspunde; de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic."
Iov 40:6	Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:
Iov 40:7	"Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz; ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
Iov 40:8	Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea? Şi să Mă osândeşti, ca să-ţi scoţi dreptatea?
Iov 40:9	Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu, şi un glas de tunet ca al Lui?
Iov 40:10	Împodobeşte-te cu măreţie şi mărime, îmbracă-te cu strălucire şi cu slavă!
Iov 40:11	Varsă-ţi valurile mâniei tale, şi doboară cu o privire pe cei trufaşi!
Iov 40:12	Smereşte cu o privire pe cei trufaşi, zdrobeşte pe loc pe cei răi,
Iov 40:13	ascunde-i pe toţi împreună în ţărână, înveleşte-le faţa în întuneric!
Iov 40:14	Şi atunci voi aduce şi Eu lauda puterii dreptei tale.
Iov 40:15	Uită-te la hipopotamul, căruia i-am dat viaţă ca şi ţie! El mănâncă iarbă ca boul.
Iov 40:16	Uită-te ce tărie are în coapse, şi ce putere are în muşchii pântecelui său!
Iov 40:17	Îşi îndoaie coada tare ca un cedru, şi vinele coapselor lui sunt întreţesute.
Iov 40:18	Oasele lui sunt ca nişte ţevi de aramă, mădularele lui sunt ca nişte drugi de fier.
Iov 40:19	El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu. Cel ce l-a făcut l-a înzestrat cu o suliţă.
Iov 40:20	El îşi găseşte hrana în munţi, unde se joacă toate fiarele câmpului.
Iov 40:21	Se culcă sub lotus, în mijlocul trestiilor şi mlaştinilor.
Iov 40:22	Desişul lotusului îl acoperă cu umbra lui, sălciile pârâului îl înconjoară.
Iov 40:23	Dacă se întâmplă ca râul să iasă din matcă, el nu fuge: chiar de s-ar năpusti Iordanul în gâtlejul lui, el ar rămâne liniştit.
Iov 40:24	Crezi că-l poţi prinde lovindu-l în faţă? Sau crezi că-i vei putea străpunge nasul cu ajutorul laţurilor?
Iov 41:1	Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să-i legi limba cu o funie?
Iov 41:2	Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să-i străpungi cu un cârlig falca?
Iov 41:3	Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
Iov 41:4	Va face el un legământ cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?
Iov 41:5	Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
Iov 41:6	Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?
Iov 41:7	Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?
Iov 41:8	Ridică-ţi numai mâna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să-l loveşti.
Iov 41:9	Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a-l prinde: numai să-l vezi, şi cazi la pământ!
Iov 41:10	Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte. Cine Mi s-ar împotrivi în faţă?
Iov 41:11	Cui sunt dator, ca să-i plătesc? Sub cer totul este al Meu.
Iov 41:12	Vreau să mai vorbesc iarăşi de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.
Iov 41:13	Cine-i va putea ridica veşmântul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
Iov 41:14	Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cât sunt de înspăimântătoare!
Iov 41:15	Scuturile lui măreţe şi puternice, sunt unite împreună ca printr-o pecete;
Iov 41:16	se ţin unul de altul, şi nici aerul n-ar putea trece printre ele.
Iov 41:17	Sunt ca nişte fraţi care se îmbrăţişează, se apucă, şi rămân nedespărţiţi.
Iov 41:18	Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sunt ca geana zorilor.
Iov 41:19	Din gura lui ţâşnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.
Iov 41:20	Din nările lui iese fum, ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.
Iov 41:21	Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flăcări.
Iov 41:22	Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.
Iov 41:23	Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.
Iov 41:24	Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt.
Iov 41:25	Când se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.
Iov 41:26	Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
Iov 41:27	Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.
Iov 41:28	Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praştie sunt ca pleava pentru el.
Iov 41:29	Nu vede în ghioagă decât un fir de pai, şi râde la şuieratul săgeţilor.
Iov 41:30	Sub pântecele lui sunt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
Iov 41:31	Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi-l clatină ca pe un vas plin cu mir.
Iov 41:32	În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adâncul pare ca pletele unui bătrân.
Iov 41:33	Pe pământ nimic nu-i este stăpân; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.
Iov 41:34	Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mândre dobitoace."
Iov 42:1	Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
Iov 42:2	"Ştiu că Tu poţi totul, şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale". -
Iov 42:3	"Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?" - "Da, am vorbit, fără să le înţeleg, de minuni, care sunt mai presus de mine şi pe care nu le pricep." -
Iov 42:4	"Ascultă-Mă, şi voi vorbi; te voi întreba, şi Mă vei învăţa." -
Iov 42:5	"Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
Iov 42:6	De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă."
Iov 42:7	După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: "Mânia Mea S-a aprins împotriva ta şi împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-aţi vorbit aşa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.
Iov 42:8	Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci, duceţi-vă la robul Meu Iov, şi aduceţi o ardere de tot pentru voi. Robul Meu Iov să se roage pentru voi, şi numai în vederea lui nu vă voi face după nebunia voastră; căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine, cum a vorbit robul Meu Iov."
Iov 42:9	Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama s-au dus şi au făcut cum le spusese Domnul. Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.
Iov 42:10	Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat Iov pentru prietenii săi. Şi Domnul i-a dat înapoi îndoit decât tot ce avusese.
Iov 42:11	Fraţii, surorile, şi vechii prieteni ai lui Iov au venit toţi să-l vadă, şi au mâncat cu el în casă. L-au plâns şi l-au mângâiat pentru toate nenorocirile, pe care le trimisese Domnul peste el, şi fiecare i-a dat un chesita şi un inel de aur.
Iov 42:12	În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut patrusprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi, şi o mie de măgăriţe.
Iov 42:13	A avut şapte fii şi trei fete;
Iov 42:14	celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua Cheţia, şi celei de a treia Cheren-Hapuc.
Iov 42:15	În toată ţara nu erau femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov. Tatăl lor le-a dat o parte de moştenire printre fraţii lor.
Iov 42:16	Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani, şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam.
Iov 42:17	Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile.