inapoi

Plângerile lui Ieremia 1:1	Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atât de plină de popor altă dată! A rămas ca o văduvă! Ea, care altă dată era mare între neamuri, fruntaşă printre ţări, a ajuns roabă astăzi!
Plângerile lui Ieremia 1:2	Plânge amarnic noaptea, şi-i curg lacrimi pe obraji. Nici unul din toţi cei ce o iubeau n-o mângâie; toţi prietenii ei au părăsit-o, şi i s-au făcut vrăjmaşi.
Plângerile lui Ieremia 1:3	Iuda a plecat în pribegie, din pricina apăsării şi muncilor grele. Locuieşte în mijlocul neamurilor, şi nu găseşte odihnă! Toţi prigonitorii lui l-au ajuns tocmai când îi era mai mare strâmtorarea.
Plângerile lui Ieremia 1:4	Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sunt pustii, preoţii lui oftează; fecioarele lui sunt mâhnite, şi el însuşi este plin de amărăciune.
Plângerile lui Ieremia 1:5	Asupritorii lui sar biruitori, vrăjmaşii lui sunt mulţumiţi. Căci Domnul l-a smerit, din pricina mulţimii păcatelor lui; copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.
Plângerile lui Ieremia 1:6	S-a dus de la fiica Sionului toată podoaba ei. Căpeteniile ei au ajuns ca nişte cerbi care nu găsesc păşune, şi merg fără putere înaintea celui ce-i goneşte.
Plângerile lui Ieremia 1:7	În zilele necazului şi ticăloşiei lui, Ierusalimul îşi aduce aminte de toate bunătăţile de care a avut parte din zilele străbune; când a căzut poporul lui în mâna asupritorului, nimeni nu i-a venit în ajutor, iar vrăjmaşii se uitau la el şi râdeau de prăbuşirea lui.
Plângerile lui Ieremia 1:8	Greu de păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scârbă. Toţi cei ce-l preţuiau îl dispreţuiesc acum, văzându-i goliciunea, şi el însuşi se întoarce în altă parte şi oftează.
Plângerile lui Ieremia 1:9	Necurăţia sta lipită pe poala hainei lui, şi nu se gândea la sfârşitul său. A căzut greu de tot. Nimeni nu-l mângâie. - "Vezi-mi ticăloşia, Doamne, căci iată ce semeţ este vrăjmaşul!" -
Plângerile lui Ieremia 1:10	Asupritorul a întins mâna la tot ce avea el mai scump; ba încă a văzut cum, în Locaşul lui cel sfânt, au intrat neamurile cărora Tu le poruncisei să nu intre în adunarea Ta!
Plângerile lui Ieremia 1:11	Tot poporul lui caută pâine suspinând; şi-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-şi ţină viaţa. "Uită-Te, Doamne, şi priveşte cât de înjosit sunt!"
Plângerile lui Ieremia 1:12	O! voi, care treceţi pe lângă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea, ca durerea cu care m-a lovit Domnul în ziua mâniei Lui aprinse!
Plângerile lui Ieremia 1:13	Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde; mi-a întins un laţ sub picioare, şi m-a dat înapoi. M-a lovit cu pustiire şi o lâncezeală de toate zilele!
Plângerile lui Ieremia 1:14	Mâna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele, care stau împletite şi legate de gâtul meu. Mi-a frânt puterea. Domnul m-a dat în mâinile acelora, cărora nu pot să le stau împotrivă.
Plângerile lui Ieremia 1:15	Domnul a trântit la pământ pe toţi vitejii din mijlocul meu; a strâns o oştire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul; ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.
Plângerile lui Ieremia 1:16	De aceea plâng, îmi varsă lacrimi ochii, căci s-a depărtat de la mine Cel ce trebuia să mă mângâie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viaţa; fiii mei sunt zdrobiţi, căci vrăjmaşul a biruit. -
Plângerile lui Ieremia 1:17	Sionul întinde mâinile rugător, şi nimeni nu-l mângâie. Domnul a trimis împotriva lui Iacov de jur împrejur vrăjmaşi; Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. -
Plângerile lui Ieremia 1:18	Domnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva poruncilor Lui. Ascultaţi, toate popoarele, şi vedeţi-mi durerea! Fecioarele şi tinerii mei s-au dus în robie.
Plângerile lui Ieremia 1:19	Mi-am chemat prietenii, dar m-au înşelat, preoţii şi bătrânii mei au murit în cetate, căutând hrană, ca să-şi ţină viaţa."
Plângerile lui Ieremia 1:20	"Doamne, uită-Te la necazul meu. Înăuntrul meu fierbe, mi s-a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară sabia m-a lăsat fără copii, în casă moartea.
Plângerile lui Ieremia 1:21	M-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat. Toţi vrăjmaşii mei, când au aflat de nenorocirea mea, s-au bucurat că Tu ai adus-o; dar vei aduce, vei vesti ziua când şi ei vor fi ca mine.
Plângerile lui Ieremia 1:22	Adu toată răutatea lor înaintea Ta, şi fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinele mele sunt multe, şi inima îmi este bolnavă."
Plângerile lui Ieremia 2:1	Vai! în ce întunecime a aruncat Domnul, în mânia Lui, pe fiica Sionului. A azvârlit din cer pe pământ podoaba lui Israel, şi nu Şi-a mai adus aminte de scaunul picioarelor Lui, în ziua mâniei Lui!
Plângerile lui Ieremia 2:2	Domnul a nimicit, fără milă, toate locuinţele lui Iacov. În urgia Lui, a dărâmat întăriturile fiicei lui Iuda, şi le-a prăvălit la pământ; a făcut de ocară împărăţia şi căpeteniile ei.
Plângerile lui Ieremia 2:3	În mânia Lui aprinsă, a doborât toată puterea lui Israel; Şi-a tras înapoi de la el dreapta, înaintea vrăjmaşului, şi a aprins în Iacov o văpaie de foc care mistuie toate de jur împrejur.
Plângerile lui Ieremia 2:4	Şi-a încordat arcul ca un vrăjmaş, Şi-a ridicat dreapta ca un asupritor, şi a prăpădit tot ce era plăcut privirilor, Şi-a vărsat ca un foc urgia peste cortul fiicei Sionului.
Plângerile lui Ieremia 2:5	Ca un vrăjmaş a ajuns Domnul, a nimicit pe Israel, i-a dărâmat toate palatele, i-a prăbuşit întăriturile, şi a umplut pe fiica lui Iuda de jale şi suspin.
Plângerile lui Ieremia 2:6	I-a pustiit cortul sfânt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite în Sion sărbătorile şi Sabatul, şi, în mânia Lui năpraznică a lepădat pe împărat şi pe preot.
Plângerile lui Ieremia 2:7	Domnul Şi-a dispreţuit altarul, Şi-a lepădat locaşul Său cel sfânt. A dat în mâinile vrăjmaşului zidurile palatelor Sionului; au răsunat strigătele în casa Domnului, ca într-o zi de sărbătoare.
Plângerile lui Ieremia 2:8	Şi-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei Sionului; a întins sfoara de măsurat, şi nu Şi-a tras mâna până nu le-a nimicit. A cufundat în jale întăritura şi zidurile, care nu mai sunt, toate, decât nişte dărâmături triste.
Plângerile lui Ieremia 2:9	Porţile îi sunt cufundate în pământ; i-a nimicit şi rupt zăvoarele. Împăratul şi căpeteniile sale sunt între neamuri. Lege nu mai au, şi chiar prorocii nu mai primesc nici o vedenie de la Domnul.
Plângerile lui Ieremia 2:10	Bătrânii fiicei Sionului şed pe pământ şi tac; şi-au presărat ţărână pe cap, s-au încins cu saci; fecioarele Ierusalimului îşi pleacă la pământ capul.
Plângerile lui Ieremia 2:11	Mi s-au stors ochii de lacrimi, îmi fierb măruntaiele, mi se varsă ficatul pe pământ, din pricina prăpădului fiicei poporului meu, din pricina copiilor şi pruncilor de ţâţă leşinaţi pe uliţele cetăţii.
Plângerile lui Ieremia 2:12	Ei ziceau către mamele lor: "Unde este pâine şi vin?" Şi cădeau leşinaţi ca nişte răniţi pe uliţele cetăţii, îşi dădeau sufletul la pieptul mamelor lor.
Plângerile lui Ieremia 2:13	"Cu ce să te îmbărbătez şi cu ce să te asemăn, fiica Ierusalimului? Cu cine să te pun alături, şi cu ce să te mângâi, fecioară, fiica Sionului? Căci rana ta este mare ca marea: cine va putea să te vindece?
Plângerile lui Ieremia 2:14	Prorocii tăi ţi-au prorocit vedenii deşarte şi amăgitoare, nu ţi-au dat pe faţă nelegiuirea, ca să abată astfel robia de la tine, ci ţi-au făcut prorocii mincinoase şi înşelătoare.
Plângerile lui Ieremia 2:15	Toţi trecătorii bat din palme asupra ta, şuieră şi dau din cap împotriva fiicei Ierusalimului, şi zic: "Aceasta este cetatea despre care se zicea că este cea mai frumoasă, şi bucuria întregului pământ?"
Plângerile lui Ieremia 2:16	Toţi vrăjmaşii tăi deschid gura împotriva ta, fluieră, scrâşnesc din dinţi, şi zic: "Am înghiţit-o!" "Da, aceasta este ziua pe care o aşteptam, am ajuns-o şi o vedem!"
Plângerile lui Ieremia 2:17	Domnul a înfăptuit ce hotărâse, a împlinit cuvântul pe care-l sorocise de multă vreme, a nimicit fără milă; a făcut din tine bucuria vrăjmaşului, a înălţat tăria asupritorilor tăi!
Plângerile lui Ieremia 2:18	Inima lor strigă către Domnul... Zid al fiicei Sionului, varsă zi şi noapte şiroaie de lacrimi! Nu-ţi da nici un răgaz, şi ochiul tău să n-aibă odihnă!
Plângerile lui Ieremia 2:19	Scoală-te şi gemi noaptea când încep străjile! Varsă-ţi inima ca nişte apă, înaintea Domnului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi, care mor de foame la toate colţurile uliţelor!
Plângerile lui Ieremia 2:20	Uită-Te, Doamne, şi priveşte: cui i-ai făcut Tu aşa? Să mănânce femeile rodul pântecelui lor, pruncii dezmierdaţi de mâinile lor? Să fie măcelăriţi preoţii şi prorocii în Locaşul cel sfânt al Domnului?
Plângerile lui Ieremia 2:21	Copiii şi bătrânii stau culcaţi pe pământ în uliţe; fecioarele şi tinerii mei au căzut ucişi de sabie; i-ai ucis, în ziua mâniei Tale, şi i-ai înjunghiat fără milă.
Plângerile lui Ieremia 2:22	Ai chemat groaza din toate părţile peste mine, ca la o zi de sărbătoare. În ziua mâniei Domnului, n-a scăpat unul şi n-a rămas cu viaţă. Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine, mi i-a nimicit vrăjmaşul!"
Plângerile lui Ieremia 3:1	Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui.
Plângerile lui Ieremia 3:2	El m-a dus, m-a mânat în întuneric, şi nu în lumină.
Plângerile lui Ieremia 3:3	Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mâna, toată ziua.
Plângerile lui Ieremia 3:4	Mi-a prăpădit carnea şi pielea, şi mi-a zdrobit oasele.
Plângerile lui Ieremia 3:5	A făcut zid împrejurul meu, şi m-a înconjurat cu otravă şi durere.
Plângerile lui Ieremia 3:6	Mă aşează în întuneric, ca pe cei morţi pentru totdeauna.
Plângerile lui Ieremia 3:7	M-a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele.
Plângerile lui Ieremia 3:8	Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
Plângerile lui Ieremia 3:9	Mi-a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi-a strâmbat cărările.
Plângerile lui Ieremia 3:10	Mă pândeşte ca un urs şi ca un leu într-un loc ascuns.
Plângerile lui Ieremia 3:11	Mi-a abătut căile, şi apoi s-a aruncat pe mine, şi m-a pustiit.
Plângerile lui Ieremia 3:12	Şi-a încordat arcul, şi m-a pus ţintă săgeţii Lui.
Plângerile lui Ieremia 3:13	În rărunchi mi-a înfipt săgeţile din tolba Lui.
Plângerile lui Ieremia 3:14	Am ajuns de râsul poporului meu, şi toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei.
Plângerile lui Ieremia 3:15	M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.
Plângerile lui Ieremia 3:16	Mi-a sfărâmat dinţii cu pietre, m-a acoperit cu cenuşă.
Plângerile lui Ieremia 3:17	Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.
Plângerile lui Ieremia 3:18	Şi am zis: "S-a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul."
Plângerile lui Ieremia 3:19	"Gândeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!"
Plângerile lui Ieremia 3:20	Când îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
Plângerile lui Ieremia 3:21	Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:
Plângerile lui Ieremia 3:22	Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
Plângerile lui Ieremia 3:23	ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!
Plângerile lui Ieremia 3:24	"Domnul este partea mea de moştenire", zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.
Plângerile lui Ieremia 3:25	Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.
Plângerile lui Ieremia 3:26	Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
Plângerile lui Ieremia 3:27	Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui.
Plângerile lui Ieremia 3:28	Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
Plângerile lui Ieremia 3:29	să-şi umple gura cu ţărână, şi să nu-şi piardă nădejdea;
Plângerile lui Ieremia 3:30	să dea obrazul celui ce-l loveşte, şi să se sature de ocări.
Plângerile lui Ieremia 3:31	Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.
Plângerile lui Ieremia 3:32	Ci, când mâhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare:
Plângerile lui Ieremia 3:33	căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
Plângerile lui Ieremia 3:34	Când se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,
Plângerile lui Ieremia 3:35	când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt,
Plângerile lui Ieremia 3:36	când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
Plângerile lui Ieremia 3:37	Cine a spus şi s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
Plângerile lui Ieremia 3:38	Nu iese din gura Celui Preaînalt răul şi binele?
Plângerile lui Ieremia 3:39	De ce să se plângă omul cât trăieşte? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!
Plângerile lui Ieremia 3:40	Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.
Plângerile lui Ieremia 3:41	Să ne înălţăm şi inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:
Plângerile lui Ieremia 3:42	"Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!"
Plângerile lui Ieremia 3:43	În mânia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
Plângerile lui Ieremia 3:44	Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
Plângerile lui Ieremia 3:45	Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.
Plângerile lui Ieremia 3:46	Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.
Plângerile lui Ieremia 3:47	De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.
Plângerile lui Ieremia 3:48	Şuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
Plângerile lui Ieremia 3:49	Mi se topeşte ochiul în lacrimi, necurmat şi fără răgaz,
Plângerile lui Ieremia 3:50	până ce Domnul va privi din cer şi va vedea.
Plângerile lui Ieremia 3:51	Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetăţii mele.
Plângerile lui Ieremia 3:52	Cei ce mă urăsc fără temei, m-au gonit ca pe o pasăre.
Plângerile lui Ieremia 3:53	Voiau să-mi nimicească viaţa într-o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.
Plângerile lui Ieremia 3:54	Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: "Sunt pierdut!"
Plângerile lui Ieremia 3:55	Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
Plângerile lui Ieremia 3:56	Tu mi-ai auzit glasul: "Nu-Ţi astupa urechea la suspinele şi strigătele mele."
Plângerile lui Ieremia 3:57	În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: "Nu te teme!"
Plângerile lui Ieremia 3:58	Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!
Plângerile lui Ieremia 3:59	Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.
Plângerile lui Ieremia 3:60	Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
Plângerile lui Ieremia 3:61	Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
Plângerile lui Ieremia 3:62	cuvântările potrivnicilor mei, şi planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
Plângerile lui Ieremia 3:63	Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală. Eu sunt cântecul lor de batjocură.
Plângerile lui Ieremia 3:64	Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!
Plângerile lui Ieremia 3:65	Împietreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!
Plângerile lui Ieremia 3:66	Urmăreşte-i, în mânia Ta, şi şterge-i de sub ceruri, Doamne!"
Plângerile lui Ieremia 4:1	Vai! cum s-a înnegrit aurul, şi cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfântului Locaş pe la toate colţurile uliţelor!
Plângerile lui Ieremia 4:2	Cum sunt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altă dată, cum sunt priviţi acum, vai! Ca nişte vase de pământ, şi ca o lucrare făcută de mâinile olarului!
Plângerile lui Ieremia 4:3	Chiar şi şacalii îşi apleacă ţâţa, şi dau să sugă puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii din pustie.
Plângerile lui Ieremia 4:4	Limba sugătorului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o dă.
Plângerile lui Ieremia 4:5	Cei ce se hrăneau cu bucate alese, leşină pe uliţe. Cei ce fuseseră crescuţi în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi!
Plângerile lui Ieremia 4:6	Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost nimicită într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.
Plângerile lui Ieremia 4:7	Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele; trupul le era mai roşu decât mărgeanul; faţa le era ca safirul.
Plângerile lui Ieremia 4:8	Dar acum înfăţişarea le este mai negricioasă decât funinginea; aşa că nu mai sunt cunoscuţi pe uliţe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul.
Plângerile lui Ieremia 4:9	Cei ce pier ucişi de sabie sunt mai fericiţi decât cei ce pier de foame, care cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor câmpului!
Plângerile lui Ieremia 4:10	Femeile, cu toată mila lor, îşi fierb copiii, care le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
Plângerile lui Ieremia 4:11	Domnul Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat mânia aprinsă; a aprins în Sion un foc, care-i mistuie temeliile.
Plângerile lui Ieremia 4:12	Împăraţii pământului n-ar fi crezut şi nici unul din locuitorii lumii n-ar fi crezut că potrivnicul, care-l împresura, are să intre pe porţile Ierusalimului.
Plângerile lui Ieremia 4:13	Iată roada păcatelor prorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi, care au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniţi!
Plângerile lui Ieremia 4:14	Rătăceau ca orbii pe uliţe, mânjiţi de sânge, aşa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor.
Plângerile lui Ieremia 4:15	"Depărtaţi-vă, necuraţilor!" li se striga, "la o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!" Când fugeau pribegind încoace şi încolo, printre neamuri, se spunea: "Să nu mai locuiască aici!"
Plângerile lui Ieremia 4:16	În mânia Lui Domnul i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmaşul n-a căutat la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătrâni.
Plângerile lui Ieremia 4:17	Şi acolo ni se sfârşeau ochii, şi aşteptam zadarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuşi nu ne-a izbăvit.
Plângerile lui Ieremia 4:18	Ne pândeau paşii, ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre; ni se apropia sfârşitul, ni se împliniseră zilele... Da, ne venise sfârşitul!
Plângerile lui Ieremia 4:19	Prigonitorii noştri erau mai iuţi decât vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munţi, şi ne-au pândit în pustie.
Plângerile lui Ieremia 4:20	Suflarea vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el, despre care ziceam: "Vom trăi sub umbra lui printre neamuri."
Plângerile lui Ieremia 4:21	"Bucură-te şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuieşte în ţara Uţ! Dar şi la tine va trece potirul, şi tu te vei îmbăta, şi te vei dezgoli!
Plângerile lui Ieremia 4:22	Fiica Sionului, nelegiuirea îţi este ispăşită: El nu te va mai trimite în robie. Dar ţie, fiica Edomului, îţi va pedepsi nelegiuirea; şi îţi va da pe faţă păcatele."
Plângerile lui Ieremia 5:1	"Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!
Plângerile lui Ieremia 5:2	Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!
Plângerile lui Ieremia 5:3	Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca nişte văduve.
Plângerile lui Ieremia 5:4	Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.
Plângerile lui Ieremia 5:5	Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire, şi când obosim, nu ne dau odihnă.
Plângerile lui Ieremia 5:6	Am întins mâna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine.
Plângerile lui Ieremia 5:7	Părinţii noştri, care au păcătuit, nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele.
Plângerile lui Ieremia 5:8	Robii ne stăpânesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mâinile lor.
Plângerile lui Ieremia 5:9	Ne căutăm pâinea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.
Plângerile lui Ieremia 5:10	Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.
Plângerile lui Ieremia 5:11	Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.
Plângerile lui Ieremia 5:12	Mai marii noştri au fost spânzuraţi de mâinile lor; Bătrânilor nu le-a dat nici o cinste.
Plângerile lui Ieremia 5:13	Tinerii au fost puşi să râşnească, şi copiii cădeau sub poverile de lemn.
Plângerile lui Ieremia 5:14	Bătrânii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cânte.
Plângerile lui Ieremia 5:15	S-a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.
Plângerile lui Ieremia 5:16	A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!
Plângerile lui Ieremia 5:17	Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii,
Plângerile lui Ieremia 5:18	este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.
Plângerile lui Ieremia 5:19	Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!
Plângerile lui Ieremia 5:20	Pentru ce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?
Plângerile lui Ieremia 5:21	Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăşi zile ca cele de odinioară!
Plângerile lui Ieremia 5:22	Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?