| Deuteronomul 2 | |
| 1 | Ne-am întors, şi am plecat în pustie, pe drumul care duce la marea Roşie, cum îmi poruncise Domnul; şi am ocolit multă vreme munte Seir. |
| 2 | Domnul mi-a zis: |
| 3 | "Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte. |
| 4 | Dă următoarea poruncă poporului: "Acum aveţi să treceţi prin hotarele fraţilor voştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi; dar să vă păziţi bine. |
| 5 | Să nu vă încăieraţi cu ei; căci nu vă voi da în ţara lor nici măcar o palmă deloc: muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau. |
| 6 | Să cumpăraţi de la ei cu preţ de argint, hrana pe care o veţi mânca, şi să cumpăraţi de la ei cu preţ de argint, chiar şi apa pe care o veţi bea. |
| 7 | Căci Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi ţi-a cunoscut călătoria în această mare pustie. Iată, de patruzeci de ani de când Domnul Dumnezeul tău este cu tine, şi n-ai dus lipsă de nimic." |
| 8 | Am trecut pe departe de fraţii noştri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, şi pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi ne-am întors şi am apucat spre pustia Moabului. |
| 9 | Domnul mi-a zis: "Nu face război cu Moab, şi nu te apuca la luptă cu el; căci nu-ţi voi da nimic să stăpâneşti în ţara lui: "Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot. |
| 10 | (Mai înainte aici locuiau Emimii: un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca Anachimii. |
| 11 | Ei treceau drept Refaimiţi, ca şi Anachimii; dar Moabiţii îi numeau Emimi. |
| 12 | Seir era locuit altă dată de Horiţi; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor, şi s-au aşezat în ţara pe care o stăpâneşte şi pe care i-a dat-o Domnul.) |
| 13 | Acum sculaţi-vă şi treceţi pârâul Zered." Am trecut pârâul Zered. |
| 14 | Vremea cât au ţinut călătoriile noastre de la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci şi opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul. |
| 15 | Mâna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit. |
| 16 | După ce au pierit toţi bărbaţii de război, murind în mijlocul poporului, |
| 17 | Domnul mi-a vorbit şi a zis: |
| 18 | "Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar, |
| 19 | şi să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei, şi să nu te iei la luptă cu ei; căci nu-ţi voi da nimic de stăpânit în ţara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot. |
| 20 | Ţara aceasta trecea de asemenea ca o ţară a lui Refaim; mai înainte locuiau în ea Refaimiţii; şi Amoniţii îi numeau Zamzumimi: |
| 21 | un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca Anachimii. Domnul i-a nimicit dinaintea Amoniţilor, care i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor. |
| 22 | (Aşa a făcut Domnul şi pentru copiii lui Esau care locuiesc în Seir, când a nimicit pe Horiţi dinaintea lor; ei i-au izgonit şi s-au aşezat în locul lor, până în ziua de azi. |
| 23 | De asemenea, Aviţii, care locuiau în sate până la Gaza, au fost nimiciţi de Caftoriţi, ieşiţi din Caftor, care s-au aşezat în locul lor.) |
| 24 | Sculaţi-vă, plecaţi, şi treceţi pârâul Arnon. Iată, îţi dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, Amoritul, şi ţara lui. Începe cucerirea, fă război cu el! |
| 25 | De azi încolo voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de sub cer; şi, la auzul faimei tale, vor tremura şi se vor îngrozi de tine." |
| 26 | Din pustia Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună: |
| 27 | "Lasă-mă să trec prin ţara ta; voi ţine drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta nici la stânga. |
| 28 | Să-mi vinzi pe preţ de argint hrana pe care o voi mânca, şi să-mi dai cu preţ de argint apa de care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec cu piciorul, - |
| 29 | lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau care locuiesc în Seir, şi Moabiţii care locuiesc în Ar - îngăduieşte-mi şi tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul ca să intru în ţara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru." |
| 30 | Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el; căci Domnul, Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat, şi i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi. |
| 31 | Domnul mi-a zis: "Vezi, acum încep să-ţi dau pe Sihon şi ţara lui; începe şi tu dar să-i iei în stăpânire ţara ca s-o moşteneşti." |
| 32 | Sihon ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaţ. |
| 33 | Domnul, Dumnezeul nostru, ni l-a dat în mâini, şi l-am bătut, pe el, şi pe fiii lui, şi pe tot poporul lui. |
| 34 | I-am luat atunci toate cetăţile, şi le-am nimicit cu desăvârşire: bărbaţi, femei şi prunci i-am nimicit cu desăvârşire, şi n-am lăsat să scape nici unul măcar. |
| 35 | Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum şi prada din cetăţile pe care le luaserăm. |
| 36 | De la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, şi de la cetatea care este în vale, până la Galaad, n-a fost nici o cetate prea tare pentru noi: Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate în mână. |
| 37 | Dar de ţara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc, de cetăţile de la munte, şi de toate locurile pe care te-a oprit Domnul, Dumnezeul tău, să le loveşti. |