| Genesa 50 | |
| 1 | Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, l-a plâns, şi l-a sărutat. |
| 2 | A poruncit doctorilor, care erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; şi doctorii au îmbălsămat pe Israel. |
| 3 | Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost întrebuinţate cu îmbălsămarea lui. Şi Egiptenii l-au plâns şaptezeci de zile. |
| 4 | După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, şi le-a zis: "Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu. |
| 5 | Tatăl meu m-a pus să jur, zicând: "Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul, pe care mi l-am săpat în ţara Canaan." Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi întoarce." |
| 6 | Faraon a răspuns: "Suie-te, şi îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci." |
| 7 | Iosif s-a suit, ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toţi bătrânii ţării Egiptului, |
| 8 | toată casa lui Iosif, fraţii săi, şi casa tatălui său; n-au lăsat în ţinutul Gosen decât pruncii, oile şi boii. |
| 9 | Împreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare. |
| 10 | Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut în cinstea tatălui său un bocet de şapte zile. |
| 11 | Locuitorii ţării, Canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, şi au zis: "Iată un mare bocet printre Egipteni!" De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. |
| 12 | Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor. |
| 13 | L-au dus în ţara Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam de la Hetitul Efron, ca moşie de înmormântare, şi care este faţă în faţă cu Mamre. |
| 14 | Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să îngroape pe tatăl său. |
| 15 | Când au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: "Dacă va prinde Iosif ură pe noi, şi ne va întoarce tot răul, pe care i l-am făcut?" |
| 16 | Şi au trimis să spună lui Iosif: "Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: |
| 17 | "Aşa să vorbiţi lui Iosif: "Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!" Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!" Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. |
| 18 | Fraţii lui au venit şi s-au aruncat ei înşişi cu faţa la pământ înaintea lui, şi i-au zis: "Suntem robii tăi." |
| 19 | Iosif le-a zis: "Fiţi fără teamă; căci sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? |
| 20 | Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor în mare număr. |
| 21 | Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri." Şi i-a mângâiat, şi le-a îmbărbătat inimile. |
| 22 | Iosif a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani. |
| 23 | Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui. |
| 24 | Iosif a zis fraţilor săi: "Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov." |
| 25 | Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: "Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici." |
| 26 | Iosif a murit, în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat, şi l-au pus într-un sicriu în Egipt. |