| Iona 1 | |
| 1 | Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel: |
| 2 | "Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!" |
| 3 | Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a pogorât la Iafo, şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei, şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Faţa Domnului. |
| 4 | Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic, şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme. |
| 5 | Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, şi au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a pogorât în fundul corabiei, s-a culcat şi a adormit dus. |
| 6 | Cârmaciul s-a apropiat de el, şi i-a zis: "Ce dormi? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gândească la noi, şi nu vom pieri!" |
| 7 | Şi au zis unul către altul: "Veniţi să tragem la sorţ, ca să ştim pricina din cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!" Au tras la sorţ, şi sorţul a căzut pe Iona. |
| 8 | Atunci ei i-au zis: "Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai, şi de unde vii? Care îţi este ţara, şi din ce popor eşti?" |
| 9 | El le-a răspuns: "Sunt Evreu, şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea şi uscatul!" |
| 10 | Oamenii aceia au avut o mare teamă, şi i-au zis: "Pentru ce ai făcut lucrul acesta?" Căci oamenii aceia ştiau că fugea de Faţa Domnului, pentru că le spusese el. |
| 11 | Ei i-au zis: "Ce să-ţi facem, ca să se potolească marea faţă de noi?" Căci marea era din ce în ce mai înfuriată. |
| 12 | El le-a răspuns: "Luaţi-mă, şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!" |
| 13 | Oamenii aceştia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor. |
| 14 | Atunci au strigat către Domnul, şi au zis: "Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia, şi nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci, Tu, Doamne, faci ce vrei! |
| 15 | Apoi au luat pe Iona, şi l-au aruncat în mare. Şi furia mării s-a potolit. |
| 16 | Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, şi au adus Domnului o jertfă, şi I-au făcut juruinţe. |
| 17 | Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi. |