| Luca 24 | |
| 1 | În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă, şi au adus miresmele, pe care le pregătiseră. |
| 2 | Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, |
| 3 | au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus. |
| 4 | Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. |
| 5 | Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: "Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? |
| 6 | Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea, |
| 7 | când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie." |
| 8 | Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus. |
| 9 | La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. |
| 10 | Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, care erau împreună cu ele. |
| 11 | Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau. |
| 12 | Dar Petru s-a sculat, şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat, şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate. |
| 13 | În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim; |
| 14 | şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. |
| 15 | Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei. |
| 16 | Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască. |
| 17 | El le-a zis: "Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?" Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti. |
| 18 | Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: "Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?" - |
| 19 | "Ce?" le-a zis El. - Şi ei I-au răspuns: "Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. |
| 20 | Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte, şi L-au răstignit?" |
| 21 | Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. |
| 22 | Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, |
| 23 | nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. |
| 24 | Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut." |
| 25 | Atunci Isus le-a zis: "O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! |
| 26 | Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?" |
| 27 | Şi a început de la Moise, şi de la toţi prorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. |
| 28 | Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. |
| 29 | Dar ei au stăruit de El, şi au zis: "Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut." Şi a intrat să rămână cu ei. |
| 30 | Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, şi le-a dat-o. |
| 31 | Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. |
| 32 | Şi au zis unul către altul: "Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?" |
| 33 | S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc, |
| 34 | şi zicând: "A înviat Domnul cu adevărat, şi S-a arătat lui Simon." |
| 35 | Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii. |
| 36 | Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: "Pace vouă!" |
| 37 | Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. |
| 38 | Dar El le-a zis: "Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? |
| 39 | Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu." |
| 40 | (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.) |
| 41 | Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: "Aveţi aici ceva de mâncare?" |
| 42 | I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere. |
| 43 | El le-a luat, şi a mâncat înaintea lor. |
| 44 | Apoi le-a zis: "Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi." |
| 45 | Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. |
| 46 | Şi le-a zis: "Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învie a treia zi dintre cei morţi. |
| 47 | Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. |
| 48 | Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. |
| 49 | Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus." |
| 50 | El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile, şi i-a binecuvântat. |
| 51 | Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer. |
| 52 | După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. |
| 53 | Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin. |