| Zaharia 1 | |
| 1 | În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: |
| 2 | "Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri. |
| 3 | Spune-le dar: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor: şi Mă voi întoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor. |
| 4 | Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele! Dar n-au ascultat şi n-au lut aminte la Mine, zice Domnul." |
| 5 | "Unde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau prorocii să trăiască veşnic? |
| 6 | Totuşi cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei prorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors, şi au zis: "Domnul oştirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!" |
| 7 | În a două zeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: |
| 8 | M-am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roşu, şi stătea între mirţi într-un umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii, murgi şi albi. |
| 9 | Am întrebat: "Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?" Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: "Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!" |
| 10 | Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: "Aceştia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!" |
| 11 | Şi ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirţi, şi au zis: "Am cutreierat pământul, şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!" |
| 12 | Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul, şi a zis: "Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în aceşti şaptezeci de ani?" |
| 13 | Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine. |
| 14 | Şi îngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: "Strigă, şi zi: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion, |
| 15 | şi sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate; căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire. |
| 16 | De aceea aşa vorbeşte Domnul: Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului. |
| 17 | Strigă din nou, şi zi: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va mângâia iarăşi Sionul, va alege iarăşi Ierusalimul." |
| 18 | Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne! |
| 19 | Am întrebat îngerul, care vorbea cu mine: "Ce înseamnă coarnele acestea?" Şi el mi-a zis: "Acestea sunt coarnele, care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul." |
| 20 | Domnul mi-a arătat patru fierari. |
| 21 | Eu am întrebat: "Ce vor să facă aceştia?" Şi el a zis: "Aceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceştia au venit să sperie, şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda, ca să-i risipească locuitorii." |